Fifty Shades of Grey, pro şi contra. De ce au filmul şi cartea un succes atât de mare

Fifty Shades of Grey. Atat de multi dintre noi alergam in cautarea iubirii in special primita de la altcineva. Asa am invatat de mici, ca iubirea vine din afara, mai ales cand stim sa oferim placere celor dragi iar ei ne recompenseaza cu zambete, laude, mangaieri si gesturi de iubire. Cand o primim sau ni se pare ca o primim, simtim fericire. Cand nu o primim si nu intelegem de ce se intampla acest lucru, traim toata paleta de emotii negative care ajung sa fie distructive si autodistructive: furie, resentimente, tristete, deprimare, durere.

Iubirea reala nu are legatura cu ceea ce primim de la o alta persoana pentru simplul motiv ca primim ceea ce avem in interiorul nostru si putem da in exterior, ca o fantana. Cand nu ai nimic in interior, a se citi fantana cu iubire de sine este goala, nu ai cum da si deci nu ai cum atrage sa primesti. Insa acest lucru nu este inteles suficient de bine de parinti pentru a-si modela copiii inca de la varste fragede sa invete iubirea de sine iar la varsta adolescentei si tinerei maturitati acestia sa fie persoane echilibrate emotional si nu cersetori de pseudo-iubire ca sa isi dovedeasca ca merita sa traiasca.

Fifty Shades of Grey. Celebrul film recent lansat deja sparge orice asteptare in materie de vanzari, 50 umbre ale lui Grey si realizat dupa primul volum din trilogia cu acelasi nume scris de E.L.James, o doamna aflata la criza emotionala a varstei mijlocii, care a pus pe scris tot ce si-a dorit vreodata sa traiasca pe plan emotional si sexual si desigur nu a trait. Filmul prezinta toate aceste aspecte intunecate ale iubirii gresit intelese si confundate cu orice altceva numai iubire nu, mai ales din pricina startului gresit in viata a doi tineri.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Citeste continuarea pe SFATULPARINTILOR.RO.

Alte articole

Comedie cu bucluc: zâzanie şi nemulţumiri în distribuţia filmului „MĂ MUT LA MAMA”

Mihaela Rădulescu, apariție într-un nou serial de comedie românesc: „Îmi era dor de camere, de lumini, de munca în echipă”