Fotbal cu mirosul morţii în nări. Citeşte povestea impresionantă a unui jucător din Liga Auschwitz

Un veteran din al doilea război mondial spune o poveste uimitoare despre perioada în care a fost portarul echipei Galezilor în ceea ce se poate numi Liga Auschwitz.

Ron Jones are acum 94 de ani, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a fost prizonier într-una din unităţile lagărului de concentrare şi exterminare de la Auschwitz. După zilele de muncă silnică făcute în folosul regimului lui Hitler, duminica aveau dreptul să se relaxeze la fotbal.

Iniţial el şi camarazii săi britanici jucau de plăcere, pentru a mai uita de necaz, dar apoi, cu ajutorul Crucii Roşii şi-au făcut echipamente şi au înfiinţat ceea ce se poate numi Liga Auschwitz, care cuprindea patru echipe formate din prizonieri de război britanici: Galezii, Englezii, Scoţienii şi Irlandezii.

Ron Jones era portarul Galezilor şi a depănat amintirile de la Auschwitz pentru Daily Mail.

Alte articole

Gică Hagi, probleme cu facturile la cluburile de fotbal pe timp de iarnă: „Este un cost exagerat, de ordinul zecilor de mii de euro”

Tragedie uriaşă în fotbal. A murit un dublu campion al României: a făcut parte din „ultima generație de aur”

„Duminica nu munceam, aşa că jucam fotbal”, a povestit veteranul. „Cei de la Crucea Roşie au auzit despre acest lucru, iar la următoarea lor vizită ne-au adus patru seturi de tricouri ale Angliei, Scoţiei, Irlandei şi Ţării Galilor. Am format patru echipe şi jucam în fiecare duminică”, spune Ron Jones.

Membrii armatei britanice erau deţinuţi la Auschwitz E715, o tabără pentru prizonieri de război arondată principalului lagăr de exterminare.

În timpul săptămânii, prizonierii făceau muncă silnică în folosul lui Hitler, dar în ziua de odihnă li se permitea să joace fotbal. Evident, erau atent supravegheaţi de gărzile germane, deoarece terenul era în afara închisorii. Spectatori le erau alte sute de prizonieri şi muncitori de la fabrică.

Ron Jones are acum 94 de ani, iar zilele petrecute
la Auschwitz sunt doar o amintire tristă

„Jucam între noi de plăcere şi pentru relaxare. Când trăieşti în condiţiile care erau acolo, să joci fotbal duminica era o adevărată plăcere. Totuşi, puteam juca numai vara, pentru că iarna zăpada era prea mare„, îşi aminteşte Ron Jones.

Deţinuţii îşi personalizaseră echipamentele cu embleme cârpite din lână de la şosetele vechi. Astfel, se puteau simţi aproape ca nişte fotbalişti adevăraţi atunci când jucau pe piept cu stema ţării lor de origine. Totuşi, o făceau şi cu mirosul de moarte în nări şi ştiau că de la bucuria fotbalului până la camera de gazare putea fi doar un singur pas.

„Mirosul era îngrozitor şi se simţea foarte puternic, mai ales dacă vântul bătea în direcţia ta. Acel miros de carne arsă care venea de la cuptoare… Nu ştiam niciodată ce urma să se întâmple cu noi, ne aşteptam să ne bage oricând în camera de gazare, la fel ca pe evrei. Pentru că nu doar evreii erau gazaţi, ci şi polonezii, deţinuţii politici, ţiganii, homosexualii. Ne temeam mereu că am putea fi următorii„, îşi continuă povestea bătrânul care a reuşit totuşi să treacă cu bine peste acel moment.

Ron Jones a părăsit lagărul de la Auschwitz în cadrul Marşului Morţii, când naziştii au mutat forţat prizonierii, la sosirea armatei sovietice. Timp de peste patru luni a mărşăluit prin Europa înainte de a fi salvat, alături de alţi colegi de suferinţă, de trupele americane. Parcursese „la picior” peste 900 de mile, era de două ori mai slab decât la începutul marşului şi văzuse murind peste o sută de camarazi. S-a numărat însă printre norocoşii care au supravieţuit acestei orori şi s-a putut întoarce în oraşul său natal, Newport, unde era aşteptat de soţia sa, Gwladys.