Gaura din stratul de ozon de deasupra Antarcticii a atins maximul anual

La nivelul maxim de extindere, gaura din stratul de ozon de deasupra Polului Sud a măsurat nu mai puţin de 18,9 milioane de kilometri pătraţi, adică a fost aproape de două ori mai mare decât suprafaţa Europei.

Gaura din stratul de ozon este o regiune din stratosferă, al doilea strat atmosferic al Pământului, unde concentraţia de ozon (molecule formate din trei atomi de oxigen) este mai mică de 220 de unităţi Dobson (o unitate de măsură a densităţii unui gaz într-o coloană atmosferică). Stratul de ozon (ozonosfera), care are o grosime medie de 10 kilometri, între altitudinile de 20 şi respectiv 30 de kilometri, oferă întregii planete protecţie împotriva radiaţiilor ultraviolete de frecvenţă înaltă. Ozonosfera absoarbe ultravioletele în proporţie de 97%-99%. Radiaţiile ultraviolete provoacă cancer de piele, arsuri de piele şi afectează şi plantele şi, în special, planctonul, un grup de microorganisme aflat la baza lanţului trofic marin.

Această gaură în stratul de ozon de deasupra Antarcticii a fost remarcată pentru prima oară în anii ’80. Cauzele formării acestei găuri ţin de proliferarea substanţelor chimice din familia CFC (clorofluorocarburile), substanţe folosite în special în procesele de refrigerare. Într-o serie de reacţii chimice, CFC se ataşează de ozon şi-l descompun în molecule obişnuite de oxigen.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

În urma semnării Protocolului de la Montreal, 197 de ţări s-au pus de acord să limiteze şi, în cele din urmă, să elimine utilizarea de CFC, condiţii în care stratul de ozon se vindecă treptat. În luna februarie oamenii de ştiinţă au raportat că gaura din stratul de ozon a atins un nivel minim mai scăzut decât în ultimii 10 ani. În aceste condiţii, oamenii de ştiinţă consideră că gaura din stratul de ozon va dispărea complet până la jumătatea acestui secol.

Continentul austral este mai vulnerabil în ceea ce priveşte distrugerea stratului de ozon, pentru că pe deasupra Antarcticii circulă curenţi de aer foarte reci care ajută procesul de descompunere a moleculelor de ozon sub acţiunea CFC.

Gaura din stratul de ozon are efecte şi asupra climei, pentru că modifică dinamica vânturilor antarctice, influenţând astfel dispersia norilor şi nivelul de radiaţii solare care ajung la suprafaţa Terrei în această regiune.