HPV (Human Papilloma Virus) grupează peste 100 de tipuri de virusuri transmisibile cu precădere pe cale sexuală, dar și prin atingere directă a pielii sau, mai rar, de la mamă la copil la naștere. Multe dintre aceste forme trec neobservate, nu produc simptome și pot dispărea de la sine. Anumite tulpini, însă, sunt cunoscute pentru legătura lor cu apariția unor leziuni sau cu dezvoltarea unor afecțiuni mai grave, precum cancerul de col uterin.
Specialiștii clasifică tipurile de HPV astfel:
• Tulpini cu risc scăzut: de exemplu, HPV 6 sau 11, asociate cu veruci genitale sau alte leziuni superficiale.
• Tulpini cu risc crescut: precum HPV 16 și 18, identificate adesea în cazurile de cancer de col uterin, dar și în unele situații de cancer anal sau orofaringian, atât la femei cât și la bărbați.
Transmiterea HPV se poate produce chiar dacă nu există semne vizibile de infecție. Aceasta justifică necesitatea testării regulate, indiferent de prezența simptomelor.
Testul de genotipare HPV reprezintă o analiză moleculară prin care laboratorul identifică tipul exact de HPV prezent într-o probă recoltată. Astfel, medicul poate aprecia riscul pentru pacient și stabilește modul optimal de urmărire.
Spre deosebire de testul Papanicolau, care evaluează modificările celulare de la nivelul colului uterin, genotiparea HPV detectează prezența materialului genetic al virusului și precizează tipul acestuia. Rezultatul obținut ghidează deciziile medicale: de exemplu, dacă se identifică o tulpină cu risc crescut, medicul va sugera controale mai dese sau investigații suplimentare.
Situații concrete când medicul recomandă genotiparea HPV
• Rezultate suspecte sau neclare la testul Papanicolau;
• Leziuni care ridică suspiciuni la consultul ginecologic sau dermatologic;
• Parte din monitorizarea persoanelor diagnosticate deja cu infecție HPV sau cu leziuni cervicale anterioare;
• La cererea pacientului (de exemplu, la reluarea vieții sexuală după o perioadă lungă fără partener).
Realizarea testului se recomandă, de regulă, după vârsta de 30 de ani, dar uneori poate fi indicată mai devreme, în funcție de istoricul medical sau de recomandarea medicului.
Femeile efectuează testul prin recoltarea de celule de la nivelul colului uterin, utilizând o periuță specială. Procedura durează câteva minute și nu produce durere. Medicul ginecolog se ocupă de recoltare, iar pacientele nu au nevoie de anestezie.
Pentru bărbați, recoltarea probei are loc la nivel genital, în funcție de localizarea leziunii sau a simptomelor. În cazuri particulare, medicul poate indica recoltarea de la nivel anal. Orice variantă aleasă urmărește să asigure material reprezentativ, astfel încât rezultatul să fie clar.
Pentru a crește precizia testului, respectă aceste instrucțiuni:
• Evită contactul sexual și aplicarea de geluri, lubrifianți sau alte produse pe zona genitală, cu cel puțin 24 de ore înainte de recoltare.
• Nu efectua spălături vaginale sau proceduri intravaginale câteva zile înainte de test.
• Alege momentul recoltării în afara perioadei menstruale, preferabil la mijlocul ciclului menstrual.
• Dacă ai trecut recent printr-o intervenție ginecologică sau ai născut, anunță medicul pentru a stabili momentul potrivit pentru test.
Respectarea acestor pași reduce șansele de a obține rezultate neclare sau inexacte.
După efectuarea testului de genotipare HPV, rezultatul poate fi:
• Negativ: nu s-a găsit nicio tulpină de HPV cu risc crescut în proba recoltată. Această situație indică lipsa unei infecții active cu tulpini periculoase la momentul testului.
• Pozitiv: apar una sau mai multe tulpini de HPV. Laboratorul specifică tipul exact, ceea ce ajută medicul să stabilească monitorizarea adecvată.
Medicul adaptează următorii pași la tipul de HPV găsit și la istoricul tău medical. De regulă, specialiștii recomandă:
• Investigarea suplimentară prin repetarea testului Papanicolau sau efectuarea unei colposcopii;
• Uneori, se impune monitorizarea la intervale scurte (de ex. la 6-12 luni);
• Pentru leziuni persistente sau evidente, medicul poate sugera tratamente locale sau intervenții adecvate.
Dacă testul iese negativ, programarea următorului control se stabilește în funcție de particularitățile fiecărui caz. Chiar și fără prezența tulpinilor periculoase, screeningul rămâne important și nu trebuie ignorat.
• Infecțiile latente nu modifică celulele, dar virusul există în organism.
• Infecțiile persistente durează în timp și cresc riscul de complicații.
• Infecțiile active provoacă deja leziuni detectabile la examenul citologic.
Consultația periodică ajută la diferențierea acestor stări și la orientarea rapidă către investigațiile potrivite.
Deși genotiparea HPV oferă informații valoroase, anumite situații pot afecta precizia rezultatului:
• Menstruația abundentă sau sângerarea pot dilua proba, ducând la rezultate neconcludente;
• Nerespectarea recomandărilor de recoltare, precum contactul sexual recent sau utilizarea de produse intime, crește riscul de rezultate incorecte;
• Infecțiile locale sau tratamentele administrate anterior pot influența rezultatul.
Pentru bărbați, testarea se realizează la sfatul medicului, mai ales dacă apar leziuni suspecte pe organele genitale sau în sfera anală. Interpretarea se face întotdeauna individual, iar discuția cu un specialist elimină confuziile.
Genotiparea HPV la MedLife oferă oricărei persoane care dorește să aibă grijă de sănătatea sa un instrument simplu și eficient de monitorizare a riscului. Datorită tehnologiei de laborator și orientării către pacient, testarea și interpretarea se realizează în siguranță. Medicul analizează fiecare rezultat și stabilește pașii de urmat, fie că este nevoie doar de monitorizare sau dacă apar indicații pentru tratament.
Nu amâna vizita la specialist, chiar dacă nu ai simptome evidente. Screeningul de rutină, completat cu măsuri preventive și vaccinare, susține menținerea sănătății și identifică prompt eventualele riscuri.
Acest articol oferă informații cu scop educativ și nu înlocuiește consilierea de specialitate. Pentru orice neclaritate sau decizie privind sănătatea personală, consultă medicul sau farmacistul.