GEO COSTINIU a murit. Dorina Lazăr: „Era suferind. A fost un mare artist”

Geo Costiniu şi-a trăit ultimii ani din viaţă măcinat de o boală despre care rar vorbea, dar şi de pe urma unui salariu de mizerie, comparativ cu repertoriul bogat pe care l-a adus cinematografiei. Potrivit acelorași surse, actorul se afla sub supraveghere medicală la unitatea spitalicească de aproximativ șase luni. 

Dorina Lazăr, directoarea Teatrului Odeon, a declarat, marţi, pentru MEDIAFAX că Geo Costiniu a fost un mare artist, un om bun şi un coleg minunat. „Era suferind. A fost un mare artist, un om bun şi un coleg minunat, care s-a îmbolnăvit. (…) A murit săptămâna trecută Dana Comnea, la New York, şi acum moare Geo Costiniu. Sunt foarte mâhnită. Era un coleg minunat şi uite că boala l-a învins”, a declarat aceasta pentru MEDIAFAX.

Geo Costiniu s-a născut la 23 aprilie 1950. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC) în 1973, își construiește cariera actoricească fie pe scena Teatrului Giulești/Odeon (din 1974), fie în cinematograf sau televiziune, unde se impune, prin jocul său în registrul tragi-comic, ca o figură aparte în galeria actorilor de film de la noi. Între 1973-1974 a fost actor al Teatrului Național din Iași, unde a jucat în spectacolele ‘Poveste de iarnă’, de W. Shakespeare și în ‘Istoria hieroglifică’, adaptare de Cătălina Buzoianu. 

Debutul în televiziune a fost la vârsta de opt ani, când a fost cooptat de un regizor în urma unei serbări școlare. Câțiva ani mai târziu, la 14-15 ani, juca la Casa Studenților, unde evolua pe lângă studenții la Teatru. În anul III de facultate a fost distribuit într-un spectacol care se juca la Cassandra cu studenții de anul IV, „Șeful sectorului suflete”, avându-l ca profesor pe Octavian Cotescu. 

Debutul pe o scenă profesionistă l-a avut pe scena Teatrului Bulandra, când era student în anul IV, într-o piesă regizată de Liviu Ciulei. De-a lungul carierei sale a avut peste 400 de reprezentații. 

Din filmografia sa amintim: „Parașutiștii” (1972), „Septembrie” (1977), „Ora zero” (1979), „Un oaspete la cină” (1986), „De ce are vulpea coadă?”(1988), „Întâmplări cu Alexandra” (1989), „Patul conjugal” (1992), „Neînvinsă-i dragostea” (1993). La Teatrul Odeon a jucat în numeroase piese — ‘Carlo contra Carlo’, ‘Iarna când au murit cangurii’, ‘Omul care a văzut moartea’, ‘Zodia Gemenilor’, ‘Bărbierul din Sevilla’, ‘Patima roșie’—, precum și în spectacolele ‘Cartofi prăjiți cu orice’ (regia Alice Barb) și ‘Marchizul de Sade’ (regia Beatrice Rancea). AGERPRES/(AS-autor: Roberto Stan, editor: Antonia Niță)