Gigant economic şi pitic politic: Germania vrea să joace rolul principal în Apărarea europeană

Această ambiție, care accentuează o tendință latentă în urmă cu 20 de ani, este înscrisă negru pe alb în foaia de parcurs pentru armata germană și politica de securitate națională, agendă ce va fi prezentată miercuri sub forma unei Cărți Albe de către Ministerul Apărării. Ultima asemenea foaie de parcurs datează din 2006.

Pe termen lung, ea are ambiția formării unei ‘uniuni de apărare’ a țărilor din UE, tentativă prudentă de a readuce în discuție proiectul din 1954 al Comunității Europene pentru Apărare abandonat ca urmare a refuzului Franței, într-un moment când Europa își caută o nouă viziune după șocul Brexitului.

‘Germania este percepută din ce în ce mai mult ca un actor central în Europa’, subliniază documentul. ‘Germania are responsabilitatea de a contribui activ la formarea ordinii mondiale’, ea este gata ‘să-și asume responsabilitatea și să ia lucrurile în mâini’ în fața provocărilor ‘în domeniul securitar și umanitar’, a adăugat el, informează Agerpres.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Schimbarea de paradigmă este importantă pentru o țară calificată adesea drept ‘Marea Elveție’, potrivit eseistului francez Alain Minc: o țară dornică să se bucure de prosperitatea sa în neutralitate.

Alte articole

Mercedes-Benz dezvăluie că angajații săi din Germania câștigă de 5 ori mai bine decât cei din România. Compania solicită angajaților germani extinderea săptămânii de lucru de la 35 la 40 de ore, fără creșterea salariilor

Hamas ar fi pregătit un atac asupra unor ținte israeliene sau evreiești în Germania. Șapte suspecți au fost arestați

Cartea Albă perfecționează lenta evoluție a unei țări al cărei trecut militarist și nazist a condus la ancorarea în opinia publică a unui foarte puternic pacifism. Abia în 1994 judecătorii supremi germani au autorizat participarea țării la operațiuni multilaterale de menținere a păcii.

Kosovo, Afganistan sau Mali: soldații germani sunt desfășurați acum într-un număr crescând de teatre de operațiuni, iar Germania vrea să facă încă un pas, livrând pentru prima dată arme unui grup implicat în conflict — kurzilor peshmerga din Irak în lupta împotriva organizației Stat Islamic.

Armata germană va cunoaște o mică revoluție cu prima sa majorare a efectivelor de la sfârșitul războiului rece și cu mai multe investiții, în condițiile în care în ultimii ani ea s-a plâns că este subechipată.

Citeşte şi Armata germană pregăteşte investiţii de zeci de milioane de euro în tancuri şi apărarea aeriană

De asemenea, Germania se numără printre țările mandatate să conducă cele patru batalioane ale NATO ce vor fi desfășurate prin rotație începând din 2017 în Europa de Est, în fața amenințării ruse. Această măsură-cheie a Summitului de la Varșovia a suscitat în Germania dezbateri active, în sânul aceleiași coaliții guvernamentale conduse de Angela Merkel și în care social-democrații văd o inițiativă belicoasă la adresa Moscovei.

Pentru a oferi certitudini, Cartea Albă înscrie clar această nouă ambiție a țării în cadrul atlantic și european. ‘Germania vizează pe termen lung o uniune comună europeană de securitate și apărare’, subliniază textul. În viitorul apropiat este vorba mai ales de a folosi toate posibilitățile de cooperare militară pe care le autorizează tratatele europene și ‘de a întări industria europeană a apărării’ prin acțiuni de apropiere, în special cu Franța, potrivit Agerpres.

Cartea Albă nu merge până acolo încât să vorbească despre armata europeană. Însă, fostul cancelar Gerhard Schroeder flirtează cu această idee într-un editorial publicat în săptămânalul Die Zeit, în care propune ca Parisul și Berlinul să-și ‘regrupeze resursele’ în mod ‘instituționalizat’ în materie de politică externă și securitate.

Cu toate acestea, nu este sigur că un astfel de proiect va trezi entuziasmul Franței, ai cărei responsabili politici disprețuiesc în mod tradițional ‘pacifismul’ german. Abținerea Germaniei în timpul votului din 2011 al ONU care autoriza loviturile aeriene în Libia împotriva regimului lui Muammar Gaddafi și refuzul său de a participa la operațiunile militare au fost, la acea vreme, foarte prost primite.