Greşeala banală care le aduce o amendă românilor care stau cu chirie. Sigur nu știai

Românii care locuiesc în chirie sau stau temporar la o altă adresă decât cea din buletin riscă amenzi de până la 150 de lei dacă nu își declară reședința, potrivit legislației aflată în vigoare.

Proprietarii și chiriașii se pot trezi cu o amendă de până la 150 de lei, dacă nu respectă o nouă reglementare impusă recent. O astfel de sancțiune contravențională, care pornește de la 75 de ani, se aplică în cazul persoanelor care nu declară reședința reală într-un termen scurt. Pentru a declara reședința, termenul este de 15 zile.

Amenda se aplică și în cazul proprietarilor care nu au declarat modificările – în speță, nedeclaraarea noilor locatari la Serviciul de Evidență a Populației. Proprietarii trebuie să-i însoțească pe locatari / chiriași la Evidența Populației, pentru a-și exprima consimțănântul de primire în spațiu. Schimbarea termenului la 15 zile reprezintă și o măsură prin care se dorește prevenirea situațiilor în care persoanele utilizează adrese fictive în scopuri electorale sau administrative.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Metoda ingenioasă prin care un proprietar a reușit să scape de chiriașii care nu mai voiau să părăsească locuința. Ocupanții ilegali ai casei au cedat nervos

Alte articole

Casă cu credit sau chirie? Care este cea mai avantajoasă opțiune în 2026. Calculul esențial pentru a evita să te îngropi în datorii

Cele mai bune perioade în care să cauți sau să închiriezi un apartament. Cum se schimbă piața imobiliară în 2026

Regula se aplică la nivel național și îi vizează în special pe studenți, angajații mutați în alt oraș și persoanele care locuiesc perioade lungi departe de domiciliul oficial.

Conform legislației, orice cetățean care locuiește mai mult de 15 zile la o altă adresă trebuie să solicite stabilirea reședinței temporare, cunoscută drept viză de flotant. Nerespectarea obligației poate atrage sancțiuni contravenționale între 75 și 150 de lei.

Diferența dintre domiciliu și reședință
Mulți români confundă domiciliul cu reședința. Domiciliul reprezintă adresa permanentă trecută în cartea de identitate, în timp ce reședința este locul unde persoana locuiește temporar pentru o perioadă mai lungă.

Viza de flotant nu schimbă domiciliul din buletin, însă confirmă oficial adresa la care persoana locuiește efectiv. Documentul a devenit important în marile orașe, în special în București, unde accesul la anumite servicii administrative depinde de dovada reședinței.

Situațiile în care este necesară viza de flotant
Lipsa vizei de flotant poate crea dificultăți în mai multe situații administrative. Printre cele mai frecvente se numără:

înscrierea copiilor la școală sau grădiniță;
obținerea unui loc de parcare de reședință;
alegerea medicului de familie;
accesarea unor beneficii sociale;
diverse proceduri administrative locale.
În practică, una dintre cele mai întâlnite probleme apare în cazul contractelor de închiriere care nu sunt înregistrate la Agenția Națională de Administrare Fiscală.

În anumite situații, autoritățile solicită dovada înregistrării fiscale a contractului pentru emiterea vizei de flotant.

De asemenea, proprietarul locuinței trebuie să își dea acordul pentru stabilirea reședinței. Dacă acesta nu este prezent sau nu există o declarație notarială, cererea poate fi respinsă.

Autoritățile verifică mai atent adresele declarate
În ultimii ani, verificările privind vizele de flotant au devenit mai stricte, în special înaintea perioadelor de înscriere la școli și grădinițe.

Chiriașii nu pot fi obligați să plătească întreținerea la bloc. Legea spune clar cine răspunde în fața asociației de proprietari

Autoritățile încearcă să identifice situațiile în care sunt declarate adrese fictive pentru obținerea unor avantaje administrative. În anumite cazuri, pot exista verificări la adresa declarată pentru a se confirma dacă persoana locuiește efectiv acolo.

Ce acte sunt necesare pentru obținerea vizei de flotant

Cererea pentru stabilirea reședinței se depune la serviciul de evidență a persoanelor din localitatea sau sectorul unde persoana locuiește temporar.

Documentele necesare sunt:

cartea de identitate;
contractul de închiriere sau documentul care dovedește dreptul de folosință asupra locuinței;
acordul proprietarului;
cererea pentru stabilirea reședinței.

Schimbare pentru bucureștenii care vor să își facă buletinul (carte electronică de identitate (CEI) sau carte de identitate simplă (CIS) la adresa altcuiva. Aceștia nu vor mai fi nevoiți să vină la ghișeu împreună cu proprietarul imobilului.

Din 6 august 2026, proprietarul poate transmite online acordul de primire în spațiu prin HUB-ul de servicii IT al Ministerului Afacerilor Interne (MAI), potrivit informațiilor transmise de Direcția Generală pentru Evidența Persoanelor (DGEP), informează Profit.ro.

Ce pași trebuie urmați când îți faci buletinul la adresa altcuiva
Acordul de primire în spațiu este necesar atunci când persoana care solicită stabilirea domiciliului la o anumită adresă nu este proprietarul locuinței respective. Până acum, proprietarul trebuia să se prezinte personal la serviciul public comunitar de evidență a persoanelor pentru a-și exprima consimțământul.

În cazul în care acesta nu putea ajunge la ghișeu, acesta putea da declarația în fața unui notar public sau a unui polițist din structurile teritoriale ale Poliției Române. Pentru persoanele aflate în străinătate, procedura putea fi realizată prin intermediul unei misiuni diplomatice sau al unui oficiu consular al României.

Prin introducerea declarației online, nu mai este nevoie de deplasarea proprietarului la ghișeu, aceasta fiind principala schimbare pe care o aduce noua măsură.

Astfel, proprietarul care dorește să primească o altă persoană în spațiu poate face totul integral online, fără deplasare, timp de așteptare și, în unele cazuri, costuri suplimentare pentru notar.

În acest moment, facilitatea se aplică doar procedurilor pentru emiterea CEI și CIS, urmând ca autoritățile să decidă extinderea acesteia inclusiv pentru stabilirea reședinței.

Reprezentanții DGEP au precizat ce se întâmplă în cazul minorilor care își fac buletinul: „Cu caracter general, nu este necesară o declarație distinctă de primire în spațiu atunci când domiciliul minorului este stabilit la adresa părintelui cu care acesta locuiește efectiv, dovada adresei fiind realizată prin actul de identitate al părintelui care îl însoțește la depunerea cererii.”

Noua măsură este valabilă atât în București și în județul Ilfov, cât și la nivel național.

Înregistrarea contractelor de chirie la ANAF este obligatorie. Cum se procedează în 2026

Aceasta este o obligație legală, ce trebuie îndeplinită ca atare – altfel spus, legea obligă oricum la înregistrarea acestor contracte, nu doar la declararea veniturilor din chirii, dar există și unele avantaje importante pentru contribuabil care vin odată cu înregistrarea.

Contractul de închiriere încheiat sub semnătură privată, înregistrat la ANAF, este titlu executoriu pentru plata chiriei la termenele și în modalitățile stabilite în contract. Practic, cel care dă în chirie (locatorul), poate pune în executare direct contractul pentru chiria restantă, fără a fi nevoit să obțină in prealabil o hotărâre judecătorească prin care să oblige chiriașul la plata debitului.

Codul fiscal prevede că se înregistrează la ANAF exclusiv acele contracte în temeiul cărora contribuabilii obțin venituri din cedarea folosinței bunurilor imobile sau mobile, din patrimoniul personal.

În esență, acestea sunt contractele de închiriere a bunurilor mobile și imobile încheiate de locatori (persoane fizice) și chiriași, persoane fizice sau juridice.

Totodată, există obligația înregistrării actelor adiționale ulterioare care modifică contractul inițial.

Nu există obligația înregistrării contractelor în cazul:

Locațiunii bunurilor agricole, denumită arendare.
Închirierii aceleiași persoane a unei camere pe o perioadă de până la 30 de zile, într-un an fiscal, definită drept închiriere pe termen scurt.
Închirierilor în scop turistic a camerelor situate în locuințe proprietate personală.

Cine are obligația înregistrării contractelor?

Persoana fizică, care poate fi proprietarul, uzufructuarul sau orice alt deținător legal al bunului, are obligația de a declara și înregistra contractul de închiriere la ANAF.

Alt deținător legal poate fi orice persoana fizică care are un drept real, izvorând din lege sau contract. Cu titlul de exemplu, acesta poate fi un superficiar, comodatar ori chiriaș care are dreptul de a subînchiria.

Atenție! Dacă bunul este deținut în comun de mai multe persoane, înregistrarea contractului revine locatorului desemnat, prin contractul de închiriere sau actul de modificare a acestuia, să îndeplinească această obligație.

Unde se înregistrează contractele și în ce termen?

Contractele de închiriere ori actele adiționale de modificare a acestora se înregistrează la organul fiscal competent în termen de 30 de zile de la încheierea acestora.

Organul fiscal competent este:

organul fiscal din raza teritorială unde persoana fizică rezidentă (locatorul) are domiciliul fiscal.
în cazul persoanelor fizice nerezidente:
- organul fiscal în a cărui rază teritorială se află bunul imobil care face obiectul contractului de închiriere.
- organul fiscal în raza căruia se face constatarea închirierii bunului mobil.
- organul fiscal din raza teritorială aparținând domiciliului fiscal al împuternicitului persoanei nerezidente.

Cum se înregistrează contractele de închiriere?

Pentru înregistrarea contractului de închiriere/a adiționalului, contribuabilul utilizează „Cererea de înregistrare a contractelor de locațiune” – formularul C168. Acesta se completează corespunzător, se semnează (în cazul depunerii fizice) și i anexează o copie a contractului de închiriere/actului adițional.

Depunerea electronică prin SPV

Formularul C168 se poate completa utilizând formularul web accesibil aici. La finalul procesului de completare, se atașează facil contractul/actul adițional la formular, acesta din urmă fiind generat în format PDF.

Alternativ, se poate descărca formularul C168 în format PDF de aici. În acest caz, ulterior completării, trebuie anexată copia contractului/actului adițional arhivată în format „.zip”

Depunerea formularului se poate face prin conectarea la contul de SPV aici. În acest caz, semnarea formularului C168 nu este necesară.

Ulterior încărcării formularului, se poate descărca recipisa de depunere și C168 contrasemnat de către Ministerul Finanțelor Publice din contul SPV, la secțiunea „Mesage”.

Depunerea documentelor în format letric sau prin e-mail

Persoana fizică poate depune formularul C168 completat și semnat, alături de copia contractului/actului adițional, la registratura organului fiscal competent (este necesar C168 în dublu exemplar, pentru obținerea numărului și datei de înregistrare). De asemenea, contribuabilul poate opta pentru comunicarea poștală a documentelor, cu confirmare de primire.

În mod similar, formularul semnat și contractul se pot trimite și la adresa de e-mail a organului fiscal.

Este important de precizat că, indiferent de varianta de depunere aleasă, toate secțiunile obligatorii ale formularul C168 trebuie completate, inclusiv:

informațiile referitoare la contract/actul adițional și bunul închiriat,
datele locatorului desemnat să înregistreze contractul/actul adițional, cât și cota parte deținută,
datele tuturor celorlalți locatori care dețin în comun bunul și cotele aferente – formularul web al C168, indicat mai sus, deține funcția de a adăuga locatari,
datele chiriașului/chiriașilor – în mod similar, prin formularul web al C168, se pot adăuga unul sau mai mulți chiriași, după caz.

Ce se întâmplă dacă obligația de declarare nu este îndeplinită?

Dacă persoana fizică apare în evidențele ANAF cu venituri din cedarea folosinței bunurilor, va primi o notificare privind nedepunerea în termen a formularului C168.

Sursa acestor date ale ANAF este chiar declarația unică declarația 212 depusă de contribuabil – Declaraţie unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice. Este de preferat ca persoană fizică să-și îndeplinească obligația legală de îndată ce i se comunică această notificare.