În dosarul mineriadei, a fost formulată o declaraţie de abţinere de către judecătorul de caz, însă a fost respinsă, aşa că în doar câteva zile vom şti dacă procurorii pot începe din nou anchetarea lui Ion Iliescu pentru evenimentele din 13–15 iunie 1990. Practic, Iliescu este acuzat că i-ar fi instigat pe mineri, pe care i-ar fi chemat la Bucureşti, iar venirea acestora în Capitală s-a soldat, conform datelor oficiale, cu şase morţi şi sute de răniţi.

De la evenimentele din iunie 1990, pe rolul Parchetului de pe lângă instanţa supremă au fost deschise mai multe dosare, fără însă a fi găsiţi vinovaţii pentru acele crime, cu atât mai mult cu cât procurorii au emis în repetate rânduri decizii de neîncepere a urmăririi penale pe numele unor persoane cercetateîn acest caz.

Alte Articole

Noapte de groază la Iaşi! Un tânăr a fost omorât la o petrecere. ...

Curtea de Apel Bucureşti a anulat raportul ANI care îl declara ...

Sechestru pe 800.000 de euro din averile medicilor de la Spitalul ...

Pe fondul acestei nebuloase, într-o decizie din septembrie 2014, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a stipulat că România este obligată să continue investigaţiile în dosarul Mineriadei şi să facă dreptate victimelor crimelor împotriva umanităţii, indiferent de timpul scurs de la săvârşirea acestora. În cauza „Mocanu şi alţii împotriva României”, în care Anca Mocanu, Marin Stoica şi Asociaţia 21 Decembrie 1989 s-au plâns de ineficienţa cercetărilor interne cu privire la evenimentele din 13 – 15 iunie 1990, CEDO a decis ca statul român să îi plătească Ancăi Mocanu, al cărei soţ a fost ucis de un glonţ în timpul Mineriadei, suma de 30.000 de euro pentru încălcarea articolului 2 – dreptul la viaţă – din Convenţia europeană a drepturilor omului, şi lui Marin Stoica, bătut şi băgat în comă în ziua de 13 iunie 1990, în sediul TVR, 15.000 de euro, pentru încălcarea articolului 3 – interzicerea torturii – din Convenţie.

În seara zilei de 13 iunie 1990, trei garnituri de tren pline cu mineri au plecat din Petroşani spre Bucureşti. Ajunşi în Gara de Nord la ora 4 dimineaţa, minerii au fost preluaţi – conform datelor vremii – direct de angajaţi ai SRI şi ai altor servicii secrete şi au fost orientaţi spre punctele nevralgice ale Capitalei. Un grup foarte mare a ocupat Piaţa Universităţii, unde au pretins că refac rondurile de flori distruse de corturile manifestanţilor, pe platoul din faţa Teatrului Naţional.

Imediat au pătruns în incinta Facultăţii de Geologie, au ocupat balconul, simbolul libertăţii de opinie şi au devastat o colecţie unică în Europa de flori de mină şi zăcăminte geologice ca şi sediul Ligii Studenţilor. O soartă asemănătoare au avut şi Facultatea de Litere şi cea de Matematică, dar şi Institutul de Arhitectură Ion Mincu şi s-au răzbunat crunt pe toţi pe care îi considerau „intelectuali” şi vinovaţi de fenomenul Piaţa Universităţii.

Minerii au mai devastat sediile PNŢCD şi ale PNL, unde au pretins că au descoperit valută falsă şi arme şi de unde au furat tot ce se putea fura, inclusiv o staţie radio şi aparate de birotică. Liderul studenţilor, Marian Munteanu, a fost bătut şi aruncat apoi în fântâna de la Universitate, dar a scăpat ca prin miracol de la un linşaj aproape sigur. Un alt grup a ocupat Televiziunea Română, iar pe străzile Capitalei s-a instaurat haosul.

Toţi „intelectualii, persoanele cu barbă, cei îmbrăcaţi cu haine fistichii”, după cum relata presa vremii, au fost bătuţi, arestaţi, urcaţi în dubele Poliţiei şi interogaţi la o unitate militară din Măgurele. O zi mai târziu, în data de 15 iunie, la orele prânzului minerii au fost urcaţi în autobuze şi transportaţi la complexul expoziţional Romexpo, unde Ion Iliescu le-a mulţumit pentru „acţiunea lor vitejească prin care au salvat democraţia din România”. Imediat după aceasta au fost conduşi la trenurile care îi aşteptau în Gara de Nord, şi transportaţi înapoi în Valea Jiului.