IGNAT. SUPERSTIŢII privind sacrificarea porcului: Ce înseamnă dacă găseşti sânge ÎNCHEGAT în inima animalului

IGNAT. TĂIEREA PORCULUI este un ritual care se transmite din generaţie în generaţie şi mulţi încă mai aşteaptă ziua de 20 decembrie pentru a sacrifica animalul care va fi mâncat de Crăciun.

De ziua de Ignat şi de ritualul sacrificării porcului se leagă mai multe concepţii şi superstiţii populare.

SUPERSTIŢII DE IGNAT. La tăierea porcului nu trebuie să asiste persoane miloase, existând credinţa că dacă porcul moare greu carnea nu va mai fi bună.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Ce se întâmplă în corpul nostru când mănâcăm pomana porcului. Ai să renunţi imediat la ea FOTO

Alte articole

Ce alimente să nu împrumuți niciodată. Rămâi fără noroc și liniștea din casă

Tradiții și superstiții în Lunea Albă. Ce e bine să faci în a doua zi de Paște

Porcul sacrificat nu trebuie văitat, deoarece se spune că aceia cărora le pare rău de el îl supără pe Dumnezeu.

IGNAT. Dupa ce porcul nu mai mişcă, se spală cu apă caldă, se întinde un amestec de sare şi mălai, după care se acoperă cu un preş sau o folie, totul pentru a îndepărta murdăria, dar şi pentru ca şoriciul să fie moale.

După sacrificarea porcului, pe ceafa animalului se crestează semnul crucii şi peste acesta se pune sare, spunându-se că numai aşa sufletul porcului va ieşi din corp.

De obicei, după ce porcul era spintecat, coada şi urechile erau date copiilor, la fel şi băşica (vezica urinară), pe care o umflau şi o foloseau ca minge.

Românii mănâncă 1 MILION de porci de Crăciun

IGNAT. Gospodarii erau interesaţi, în special, de splină, aceasta indicându-le, în funcţie de grosime, cum va fi iarna.

Femeile care vor să aibă părul lung trebuie să mănânce din splina porcului sacrificat de Ignat.

IGNAT. Găsirea de sânge închegat în inima porcului îl bucură tare mult pe stăpân, deoarece acest lucru înseamnă că va avea noroc la bani.

Dacă porcul sacrificat este negru, cei care participă la tăierea lui este bine să se mânjească pe faţă cu sângele animalului, pentru a fi roşii la faţă şi sănătoşi în anul care urmează.

Acelaşi sânge, strâns într-o strachină cu mălai, uscat şi măcinat era bun pentru afumarea copiilor bolnavi de guturai, nălucă ori spaimă.

Cei care trebuiau neapărat să muncească pe 20 decembrie, o puteau face numai după ce vedeau sânge. În caz contrar, femeile urmau a grohăi ca porcii sau riscau ca rufele puse la uscat pe garduri să le fie distruse.