Importanţa prezenţei tatălui în dezvoltarea psihică şi emoţională a copilului

” – Tati, tati, am o masinuta noua. Hai sa ne jucam! Incepi tu sau incep eu?

– Du-te la maica-ta! Am putina treaba acum.” Azi spui „du-te la maica-ta!” si mâine te intrebi de ce copilul tau prefera sa se adreseze mamei sau altor persoane cand are o problema.

Experienta lunilor de sarcina, amalgamul de sentimente pentru fiinta ce s-a zamislit in corpul ei, travaliul si nasterea, hranirea la san si timpul petrecut cu cel mic, ofera femeii un avantaj in ceea ce priveste intimitatea cu bebelusul.

Cu toate acestea si tatii petrec tot mai mult timp in zilele noastre, cu activitatile de ingrijire a copilului, in comparatie cu anii ’70-’80. Acest lucru se intampla deoarece tot mai multi barbati isi doresc sa faca parte activ din viata copilului lor, sa fie alaturi de partenera si sa imbine rolul de sustinatori financiari ai familiei cu sarcinile de parinte.

Pentru a se dezvolta armonios si echilibrat, copiii au nevoie in aparenta de foarte multe: iubire, atasament, devotament, implicare, daruire, sacrificiu, afectiune, prezenta activa a ambilor parinti, incredere, sustinere, intelepciune si lista permite completari. Atât pentru mami cât si pentru tati, acceptarea noilor responsabilitati, adaptarea la un nou stil de viata, lipsa somnului, vin la pachet cu un amestec de sentimente greu de gestionat: confuzie, neliniste, ingrijorare, stres. Daca primul „ingredient” – iubirea neconditionata, exista, atunci toate celelalte, având acest fundament solid, vor fi mult mai usor de infruntat.

Ceea ce vreau sa punctez tati, este ca pentru sanatatea emotionala a micutului tau trebuie s-o iubesti pe mami ;). Daca cuplul, inainte de venirea pe lume a bebelusului, este inchegat, format din doi oameni care mai intâi de toate se iubesc, atunci cu iubire toate noile provocari, incercari si griji isi vor gasi solutiile una cate una. De asemenea, daca am ales sa crestem un copil in doua familii, una a mamei, una a tatalui, trebuie sa ne asumam acest lucru cu intelepciune, sa nu il pedepsim pe cel mic pentru eveniment in sine, sa pastram o legatura decenta cu partenerul/a.

In oricare din situatii ne-am afla, trebuie ca inainte de toate sa cladim o relatie buna cu noi insine. Un copil este o responsabilitate, un suflet in mâinile noastre. Din punctul meu de vedere, nu ar trebui sa existe decât doua scenarii: doi parinti a caror iubire unul pentru celalalt creeaza disponibilitatea emotionala de a construi mediul propice dezvoltarii celui mic, sau doi parinti a caror iubire pentru puiul lor ii determina sa aiba intelepciunea necesara unui comportament civilizat si demn unul fata de celalalt si plin de iubire si intelegere pentru copil.

Fiecare dintre noi are frustrari, neimpliniri, dezechilibre iar interactiunile zilnice, fie ele personale, fie profesionale, reprezinta manifestarea a ceea ce insumam din experientele prezentului plus bagajul emotional pe care il caram din trecut. Fericirea, linistea interioara, echilibrul, iertarea in general, dar si fata de propria persoana sunt obiective greu de atins insa se spune ca iubind ne vindecam de toate.

Citeste continuarea pe superbebe.ro.