INACO: În România, aproape trei sferturi din populaţia adultă, lipsită de competenţe digitale de bază

Totodată, în ultimul an, numai 16% dintre români au achiziţionat produse online, spre deosebire de Suedia (81%), Spania (50%) sau Grecia (32%) iar România este printre ţările cu cele mai mici procente de e-exporturi (vânzări online în afara ţării) şi ocupă ultimul loc în clasamentul ultimului indice al economiei digitale şi sociale care măsoară conectivitatea, folosirea internetului, digitalizarea serviciilor de interes public, integrarea tehnologiei digitale şi folosirea internetului (DESI 2018).

De asemenea, reprezentanţii INACO vorbesc despre carenţe majore la capitolul interacţiunii dintre cetăţeni şi administraţia publică prin intermediul serviciilor digitale. În 2015, doar 9% dintre români foloseau internetul pentru a obţine informaţii de interes public legate de funcţionarea instituţiilor de stat şi doar 5% descărcau fişiere cu documente şi formulare ale instituţiilor publice.

„Pentru a înţelege implicaţiile diviziunii digitale, trebuie să reflectăm asupra fragmentării sociale pe care o produce internetul şi utilizarea acestuia. Mediul online este un catalizator al relaţiilor sociale, al comerţului, al educaţiei, al formării identităţii civice şi ideologiei politice, sau chiar al experimentării culturilor străine şi planificării activităţilor turistice. Neimplicarea digitală se traduce în marginalizare economică, socială şi culturală”, precizează reprezentanţii INACO.

Totodată, din punct de vedere economic, lipsa acestor capacităţi digitale presupune imposibilitatea de a pătrunde, de a activa sau de a excela în mediul muncii, de a accesa cursuri de formare profesională, de a depăşi obstacole în realizarea activităţilor antreprenoriale sau de a transpune activităţi economice în mediul online.

Alte articole

Bacalaureat 2025. Competențele la limbi străine pot fi echivalate cu șase examene de engleză și unul de germană, recunoscute internațional

Schimbare istorică! Dosarul cu şină este trimis la arhivă. Coşmarul românilor ne costă 100 de milioane de euro

„Ridicăm astfel principiul egalităţii de şanse a indivizilor, regiunilor şi a economiei naţionale în ansamblu faţă de cetăţenii europeni şi alte state europene, pentru a nu rămâne blocaţi în trecut, în inerţii, în transmiterea inter-generaţională a inegalităţii sau în persistenţa factorilor de risc ai sărăciei. Din punct de vedere cultural şi social, lipsa accesului sau capacităţilor digitale afectează direct atitudinile şi experienţele cetăţenilor sau ale companiilor private. Persoanele marginalizate digital sunt mai predispuse către atitudini stereotipice sau anti-sociale; au capacităţi reduse de comunicare; nu au acces la informaţii care să le permită formularea unei ideologii personale, economice, politice sau culturale şi, în general, au tendinţa către atitudini şi trăsături de personalitate fixe”, menţionează sursa citată.

Companiile marginalizate digital au perspective mai reduse de dezvoltare, de acces la tehnologii mai eficiente şi mai puţin costisitoare sau de export prin internaţionalizarea activităţii.

Potrivit INACO, cauzele diviziunii digitale sunt strict legate de lipsa educaţiei digitale în şcoala primară, secundară, liceu şi învăţământul superior.

În context, Leyla-Denisa Obreja, profesor adjunct şi candidată la doctorat în cadrul Facultăţii de Drept la Bond University în Australia, membru al INACO, a menţionat că elevii suedezi învaţă programare digitală din primul an de şcoală, iar Republica Moldova a introdus educaţia digitală ca disciplină obligatorie pentru elevii clasei întâi începând cu anul 2018.

„Alfabetizarea digitală duce la diminuarea riscului de marginalizare economică, culturală şi socială şi este pasul pe care think-tank-ul INACO – Iniţiativa pentru Competitivitate consideră ca trebuie să-l facem împreună cu multă seriozitate, după publicarea Ghidului Meseriilor Viitorului chiar din prima zi de şcoală”, precizează Obreja.

Comunicatului INACO aminteşte, însă, faptul că România a avut mai multe încercări de digitalizare, printre care programul SEI, derulat între 2001-2009, în valoare de 124 de milioane de dolari, o încercare „aparent eşuată însă, cu rezultate contestabile, care a fost menţionat printre contractele păguboase ale informatizării României”.