Indicele de masă corporală, interpretat de un medic endocrinolog. Când sunt de vină hormonii pentru kilogramele în plus

Diferența între kilogramele în plus și un eces ponderal care vine la pachet cu probleme de sănătate o putem face, potrivit medicului endocrinolog Ruxandra Dobrescu, cel mai simplu calculând indicele de masă corporală (IMC).

„Cel mai simplu este prin calcularea indicelui de masă corporală (IMC) care face raportul dintre greutate (în kilograme) și înălțimea (în metri) la pătrat – adică IMC = Greutatea (Kg) / Înălțime (m) la pătrat”, detaliază medicul, într-o postare pe contul oficial de Facebook.

O valoare între 18,5-25 kg/m2 indică un IMC normal. Între 25-30 kg/m2 vorbim de supraponderalitate. Iar la valori de peste 30 kg/m2 ne confruntăm cu obezitatea.

Riscul de complicații apare în cazul obezității de grad 3 (sau obezitate severă/morbidă), ceea ce înseamnă un indice de masă corporală mai mare de 40 kg/m2.

Alte articole

Cum a reușit o tânără să slăbească aproape 60 de kilograme în doar 18 luni. Obiceiul care i-a schimbat radical viața

Cum arată Cristina Cioran după ce a adus pe lume al doilea copil: „Mai am de rezolvat anumite mici pufoșenii. Intru la regim și rezolv”

Nu în toate cazurile, valoarea IMC ne poate orienta însă corect, precizează medicul.

„În unele situații, indicele de masă corporală nu ne este de prea mare folos, pentru că nu reflectă corect cantitatea de țesut adipos: de exemplu un sportiv de performanță poate avea un IMC mare, pentru că are masa musculară mare (care va duce la o greutate mai mare), nu țesut adipos abundent!”, explică dr. Ruxandra Dobrescu.

Citește și: Dieta cu aer te scapă de kilogramele nedorite. Metoda simplă de slăbit recomandată de nutriţionişti și antrenori de fitness

În cazul unei valori mari a IMC ar trebui să ne uităm și la distribuția surplusului ponderal.

„Kilograme depuse mai degrabă pe burtă (formă de “măr” a corpului) reflectă obezitate de tip abdominal sau visceral, care se asociază cu un risc mai mare de complicații cardiovasculare decât în cazul kilogramelor depuse pe fund (formă de “pară” a corpului). O circumferință abdominală mai mare de 88 cm la femeie și mai mare de 102 cm la bărbați indică un risc crescut cardiometabolic”, mai subliniază medicul.

Distribuția țesutului adipos oferă, de asemenea, indicii în cazul anumitor boli endocrine.

„De exemplu, în sindromul Cushing, care este cauzat de o producție crescută cronic de cortizol din glandele suprarenale, obezitatea este abdominală, cu față rotundă (“în lună plină”), mâini și picioare subțiri și vergeturi caracteristice roșii-vineții! Este o cauză potențial severă de obezitate, deci aceste semne ar trebui să sugereze o vizită la endocrinolog, mai ales dacă pacientul prezintă și diabet zaharat și hipertensiune arterială, care știm că se asociază într-un sindrom Cushing”, mai notează dr. Dobrescu.

Atunci când kilogramele în plus se tot adună, la mijloc poate fi vorba de stilul de viață dezordonat, de sedentarism sau alimentele nepotrivite pe care le consumăm. Sunt însă și situații în care, precizează medicul, hormonii „chiar sunt“ de vină.

Citește și: VIDEO Dieta 30-30-30 face furori pe Tik Tok după Sărbători. Secretul de aur în lupta cu kilogramele

Iată și situațiile care ar trebui să ne determine să ajungem în cabinetul unui medic endocrinolog:

„- Obezitatea se însoțește de dereglări de ciclu menstrual, acnee și exces de păr pe unde nu ar trebui să fie păr la femeie (la nivelul feței, al sânilor sau pe burtică). Aceste modificări apar frecvent în situații de exces de testosteron, cel mai frecvent într-un sindrom de ovare polichistice;

– Obezitatea vine la pachet cu hipertensiune arterială, diabet zaharat, o distribuție centrală a țesutului adipos (adică abdomen proeminent, față rotundă, membre subțiri), piele subțire, vergeturi și tendință la vânătăi! Așa se manifestă un sindrom Cushing, adică un exces de cortizol din glandele suprarenale;

– Kilogramele în plus se asociază cu edeme (retenție de apă), piele uscată, oboseală, lentoare, intoleranță la frig! Acestea pot fi semne ale unui hipotiroidism! Deficitul de hormoni tiroidieni duce la o încetinire a metabolismelor, adică arderi mai lente și la o tendință la creștere în greutate. E adevărat că o mare parte din aceste kilograme în plus apar nu prin acumulare de țesut gras, ci mai degrabă prin retenția de apă și sare care însoțește hipotiroidismul și care se corectează repede după inițierea tratamentului;

– Merită de asemenea un control endocrinologic dacă kilogramele în plus au fost “puse” repede, dacă nu reușim să slăbim cu niciun chip, dacă vorbim de obezitate severă sau dacă avem în vedere chirurgia bariatrică”, mai precizează dr. Dobrescu.