Indignaţii spanioli au făcut „bănci de timp” şi de alimente pentru şomerii lor şi pentru imigranţi

Nu este o organizaţie de caritate, nici a Bisericii Catolice, care distribuie alimente, ci una a militanţilor „indignaţi” întrucât de la apariţia lor, în urmă cu un an, după ocuparea pieţelor şi marile manifestaţii din primăvara lui 2011 pentru a denunţa consecinţele crizei economice, „indignaţii”, mult mai discreţi, s-au lansat în această acţiune socială pe tot teritoriul Spaniei.

„Încercăm să creem o economie mai durabilă şi mai dreaptă„, explică Diego Gutierrez, un militant care urcă un sac cu cartofi într-o camionetă, donaţie de la un magazin aparţinând unui cuplu de români.

Optzeci şi două de familii s-au înscris la banca alimentară din Usera, care funcţionează fără nici un ajutor extern. În fiecare vineri, între 20 şi 25 de persoane vin aici să ia alimente, printre care si Jhenny, menajeră cu jumătate de normă, al cărei soţ nu are de lucru de un an. Ea economiseşte astfel circa 60 de euro pe lună. „De banii aceştia pot cumpăra haine şi încălţăminte pentru cei doi copii ai mei”, declară ea.

De cealaltă parte, comercianţi din cartier, care au ei înşişi probleme uneori, donează alimente.

Alte articole

Călin Georgescu le cere bogaților din România să dea bani celor săraci: „Îi îndemn să aleagă dragostea pentru cel năpăstuit și pentru cel sărac din această țară”

Sute de oameni s-au călcat în picioare la deschiderea primului magazin „Normal” în Viena. Motivul: 1.000 de pungi cu suveniruri şi carduri cadou VIDEO

Raul Barbero, în vârstă de 41 de ani, proprietar al unui magazin de fructe, îşi aminteşte că „timp de doi ani nu a avut nimic de mâncare. Dacă fiecare ar da câte puţin, se adună mult„, a declarat acesta donând caise, cireşe şi alte fructe voluntarilor care se ocupă de colectare.

O dată pe lună „indignaţii” din Usera organizează o bursă de schimburi, unde se pot schimba haine pentru jucării, cărţi sau mobilă. Dar unul dintre cele mai ambiţioase proiecte ale lor este o cooperativă care oferă servicii sanitare sau de zugrăvire, folosind şomeri, care are în total 230 de salariţi organizaţi în trei echipe la Madrid.

Cooperativa va începe de asemenea să producă săpun şi bere, cu scopul de a înfiinţa sucursale în toată Spania.

În opinia lui Arturo de Bonis, fost şef al proiectului Băncii Mondiale în Africa, în vârstă de 55 de ani, unul din fondatorii proiectului, „indignaţii” au evoluat pentru că oamenii au înţeles „că numai protestele nu vor fi suficiente pentru a schimba situaţia”. „Acest gen de iniţiativă se va desfăşura în continuare, întrucât oamenii văd că sistemul nostru economic nu funcţionează”, adaugă acesta.

Într-o ţară în care unul din patru oameni din populaţia activă este şomer, „indignaţii” au găsit un teren fertil pentru acţiunile lor: comandouri anti-expulzare, relocarea familiilor fără adăpost, ajutor juridic în domeniul drepturilor privind lucrul.

La Madrid, aceştia au creat de asemenea „bănci de timp”: aici timpul devine o monedă, permiţând plata unor servicii, de la reparaţii de biciclete la servicii de tuns. Pentru fiecare oră donată, „clientul” poate primi serviciu pentru o oră. Toate serviciile au acelaşi preţ: o oră la coafor echivalează cu o oră la kinetoterapie.

„Oamenii îşi pot îmbunătăţi calitatea vieţii fără a cheltui bani”, explică o învăţătoare în vârstă de 59 de ani, care participă la o „bancă de timp” în Retiro, un cartier din Madrid, aparţinând clasei medii.

Acţiunea creează de asemenea relaţii de vecinătate. „Vecinii voştri pot fi prietenii voştri”, mărturiseşte Isabel Perez, consultant în energie solară în vârstă de 47 de ani, mamă a doi dopii, care participă la banca de alimente din Usera.