‘Oamenii nu sunt trataţi cu demnitate în Coreea de Nord şi, uneori, sunt consideraţi ca fiind suboameni’, a declarat Ji Seong-ho, care şi-a pierdut o mână şi un picior la 14 ani, în timp ce încerca să fure cărbune. Cei cu dizabilităţi mentale sau fizice sunt consideraţi ‘inutili’ de societate, a adăugat Ji, 31 de ani, în faţa comisiei de anchetă a Naţiunilor Unite, ce examinează pentru prima dată oficial situaţia drepturilor omului sub regimul dinastiei Kim.

Phenianul, care dezminte existenţa oricărui abuz, nu recunoaşte această comisie şi i-a interzis unei delegaţii să meargă în Nord, potrivit AFP.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Drama trăită de o tânără care nu se poate angaja din cauza ...

Cel puţin cinci morţi şi 33 de răniţi în sudul Chinei, ...

În timpul foametei din 1994-1998, care a ucis până la un milion de persoane /dintr-o populaţie de 20 de milioane/, nord-coreeni îşi concentrau toată energia pentru a găsi hrană. Şi cei care nu se puteau lupta – cei mai tineri, cei în vârstă şi handicapaţii – erau mai vulnerabili ca oricând.

‘Aveam persoane cu dizabilităţi în oraşul nostru. Când situaţia alimentară s-a îmbunătăţit la sfârşitul anilor ’90, nu i-am mai văzut. Erau fără îndoială morţi’, a adăugat tânărul, care a reuşit să scape din ţara sa natală în 2006. Kim Hyuk, 32 de ani, a devenit după moartea mamei sale un ‘ggotjeb’, termenul coreean pentru a-i desemna pe copiii străzii, care cerşesc sau care fură pentru a găsi ceva de mâncare. El avea şapte ani.

‘Când am început această viaţă, oamenii îmi dădeau să mănânc. Totul s-a schimbat odată cu foametea’. Copiii mureau pe străzi. Echipe speciale de poliţie erau însărcinate cu adunarea supravieţuitorilor şi trimiterea lor către orfelinate, unde mulţi dintre ei mureau, însă departe de ochii lumii.