Ion Ţiriac, interviu incendiar: Am obosit să lupt împotriva ignoranţilor

„Am obosit să lupt contra ignoranţilor„, a declarat Ion Ţiriac, care propune organizarea tenisului după sistemul sportului profesionist american, proprietarii de o parte, sindicatele jucătorilor de cealaltă, Cupa Davis organizată o dată la doi ani, cu turneu final de opt echipe și calificări eliminatorii și meciuri de juniori în paralel, cinci seturi cu patru ghemuri, inclusiv pentru fete, mingi mai grele.

Prezentarea făcută de prestigiosul cotidian parizian „protectorului Simonei Halep, pe care a văzut-o câștigând la Indian Wells„, este elogioasă: „Mare Manitou al tenisului și al business-ului, Ion Țiriac are 76 de ani și anunță că muncește ’26 de ore pe zi’ (…), antrenor, agent sau promotor. Fără să se neglijeze, oferindu-și 338 de automobile de colecție. Bogat? Da, o avere făcută în sistemul bancar, asigurări sau leasing„. „Vindeam 60.000 de mașini pe an, acum 6.000. Criza…„, a dezvăluit Ţiriac, în interviul pentru L’Equipe, preluat de Agerpres.

Citeşte şi Ion Ţiriac: Uneori mă simt atât de frustrat, încât aş spune că nu sunt român

În interviu, deși recunoaște că preferatul lui este Roger Federer, „fără discuție cel mai bun jucător din toate timpurile„, „bun ca pâinea caldă”, are și un reproș să-i facă elvețianului: „Este prea liniștit după gustul meu, prea bine educat”, întreaga admirație a lui Ion Țiriac mergând, fără să o recunoască explicit, spre jucătorii care au și ceva aparte, gen Ilie Năstase, fără a-i uita pe Connors sau McEnroe. În schimb, Pete Sampras, „6 ani numărul 1„, era „prea moale”.

Alte articole

Replică virală a lui Ion Ţiriac pentru un fost premier al României. „Ştiţi în ce v-aţi băgat?”

Cine sunt și cu ce se ocupă cei doi români care au mai mulți bani decât Ion Țiriac. Cum arată topul celor mai bogați oameni de afaceri din România

Deși a vrut să revoluționeze tenisul, Țiriac recunoaște că în acest moment „viitorul acestui sport este roz. Cu toate aceste ore de difuzare, cu banii care curg, (tenisul) a devenit al doilea sport din lume, după fotbal. Jucătorii vor cere din ce în ce mai mulți bani. Și-i vor avea, pentru că oamenii se tem de ei. Și este logic să le dai, dacă piața merge. Eu nu vreau să compar cei 100 de dolari care mi s-au dat când am câștigat dublul la Roland Garros (în 1970, cu Ilie Năstase) cu cei 11 milioane de dolari pe care îi distribui la Madrid„.

La întrebarea „Haideți, sunteţi Dumnezeu şi faceți ce vreți, ce aţi schimba?”, Ion Țiriac a sintetizat rapid cele câteva modificări pe care le-ar aduce, semn că toate au fost nu numai îndelung gândite, ci unele (cum ar fi mărirea mingilor sau zgura albastră) chiar încercate, deși fără succes, deocamdată: „Ca în sporturile americane, pun proprietarii de evenimente de o parte, sindicatele jucătorilor de alta. Ne punem în jurul unei mese și ne batem să găsim propuneri. Cupa Davis aș organiza-o o dată la doi ani, timp de două săptămâni în același loc. Dar cu doi ani de calificări și meciuri tur-retur, pentru a crea emulație, cu meciuri de juniori în paralel. Ideea cu cinci seturi în patru ghemuri, chiar și pentru fete, îmi place. Și vin din nou cu mingile mele mai mari, totuși, pentru că nu-i poți tăia picioarele lui Isner… (n.r. – jucător de 2,08 m)”.