Irlandezii nu pot declara „FALIMENT” până nu renunţă la maşină, TV prin satelit şi vacanţe

Autoritatea irlandeză care se ocupă de cazurile de insolvenţă a publicat îndrumările privind limitele lunare asupra cheltuielilor pentru persoanele care apelează la protecţie faţă de creditori sub incidenţa falimentului personal.

Astfel, cheltuielile pentru alimente vor fi limitate la 247,04 euro pe lună, factura la încălzire nu trebuie să depăşească 57,31 euro, iar bugetul destinat activităţilor sociale – categorie care include, spre exemplu, bilete la cinema sau la evenimente sportive – va fi de maximum 125,97 euro pe lună, potrivit Financial Times, preluat de CNN. „Un nivel de trai rezonabil nu presupune luxul. Dar nici nu înseamnă că oamenii ar trebui să fie pedepsiţi şi să trăiască la nivel de subzistenţă”, a declarat preşedintele Serviciului pentru Insolvenţă, Lorcan O’Connor, citat de FT.

Persoanele care doresc restructurarea creditelor ipotecare vor putea utiliza în continuare automobilul personal numai dacă trăiesc în zone izolate, neavând acces la mijloacele de transport public.

Irlanda încearcă astfel pentru prima dată să definească nivelul de trai acceptabil, vizând persoanele care declară falimentul sau ajung la un acord de insolvenţă cu creditorii, conform noii legislaţii în domeniu.

Alte articole

O fabrică de hârtie igienică pune lacătul pe ușă! Toți angajații urmează să fie concediați

Trei firme dintr-un grup care deține șapte fabrici importante din România au intrat în insolvență

Şomajul ridicat şi scăderea veniturilor populaţiei, după cinci ani de criză economică, au cauzat o rată ridicată de default în rândul familiilor care au credite ipotecare. Aproape un sfert dintre irlandezii titulari de credite ipotecare sunt aproape de faliment. Aproximativ 120.000 de credite ipotecare sunt în situaţie de neplată de peste 90 de zile, iar alte 100.000 au fost restructurare pe termen scurt, necesitând noi negocieri.

Spre deosebire de alte state UE, Irlanda a inclus creditele ipotecare garantate în regimul insolvenţei personale, în încercarea de a încuraja băncile să negocieze restructurări pe termen lung cu clienţii.