Unii ar putea lua această asemănare ca pe un compliment: la urma urmei, Imperiul a rezistat aproape un mileniu. Dar nu acesta este sensul comparaţiei, scrie universitarul britanic, ci este vorba de a ne face atenţi că Europa de astăzi are încă de învăţat din lecţiile oferite de eşecurile Imperiului.

Asemănările cu Sfântul Imperiu Roman – care, în perioada sa de glorie, a cuprins aproape toată Europa Centrală – sunt vizibile la mai multe niveluri. Consiliul European de astăzi, la care se adună statele membre ale Uniunii, poate aminti de vechiul Reichstag, unde reprezentanţii principatelor şi oraşelor germane se întâlneau pentru a delibera asupra unor probleme de interes reciproc.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ultima dorință a lui Celine Dion. Artista suferindă încă ...

Pas uriaș pentru medicina globală! A avut loc al doilea transplant ...

Totodată, asemenea proiectului european iniţiat din hotărârea de a alunga războiul după 1945, Sfântul Imperiu Roman „modern” reformat în 1648 prin Tratatul de la Westfalia, a fost destinat dezamorsării antagonismelor germane interne, care au culminat cu traumatizantul Război de Treizeci de Ani.

Dar cele mai multe similitudini sunt mai puţin măgulitoare. Atât Uniunea Europeană cât şi Imperiul se caracterizează prin dezbateri interminabile şi neconcludente. La fel, asemenea Uniunii Europene, divizate de tensiuni între statele mari şi mici, Sfântul Imperiu Roman s-a dovedit prea slab pentru a putea include membri super-puternici, cum ar fi Prusia şi Austria. Temerile legate de destrămarea şi colapsul său au abundat. Reichstag-ul a fost paralizat, iar împăratul – blocat între prinţi rivali.

Experienţa Germaniei

Desigur, într-o lume cu vecini din ce în ce mai absolutişti, Imperiul a rămas ferm în ceea ce priveşte respectarea legii şi a asigurării unui grad ridicat de libertate personală. Cu toate acestea, statele cu adevărat puternice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea au fost cele care au învăţat din greşelile sale.

Pe de altă parte, experienţa Germaniei a fost un avertisment pentru coloniile americane după Războiul de Independenţă. Acestea erau, la rândul lor, profund divizate cu privire la modul în care să se apere şi, mai ales, cu privire la întrebarea cum ar trebui să fie rambursată datoria uriaşă acumulată în timpul războiului.

De asemenea, la fel ca vechiul imperiu, Uniunea a devenit preocupată de legalitate şi procedură în detrimentul participării şi eficacităţii. Acest aspect a făcut zona euro vulnerabilă în faţa concurenţei din Est şi a determinat pieţele de obligaţiuni să pună la îndoială bonitatea acesteia.

Din fericire, istoria oferă şi soluţii. Zona euro se confruntă cu aceeaşi alegere ca Sfântul Imperiu Roman şi patrioţii americani din vechime cu privire la modalitatea de a depăşi formele discreditate de confederaţie. Mai degrabă decât să se îngroape într-o recesiune profundă şi într-un deficit democratic prin măsuri de austeritate, statele din zona euro au nevoie să formeze o uniune completă şi puternică pe linia anglo-americană, este de părere semnatarul articolului. În urmă cu 200 de ani, alegerea era între Sfântul Imperiu Roman şi Marea Britanie. Americanii au ales înţelept şi au prosperat, în timp ce germanii au continuat să orbecăie până când propriu lor imperiu a dispărut. Istoria ne indică, deci, o mare oportunitate, dar şi o teribilă avertizare pentru statele din zona euro.