Ciobanul Nicola s-a stins din viață în luna octombrie a anului trecut, în urma unei boli neașteptate și subite, dar a lăsat o amprentă puternică în urma lui asupra muntelui Sirente, unde și-a petrecut ani la rând având grijă de oi.

Câți bani a trimis diaspora în România în 2022. Cele mai mari sume vin de la românii din Marea Britanie

Moartea unui păstor român rezident la Celano a întristat o întreagă comunitate, iar italianul Giancarlo Sociali, un pasionat cunoscător al tradițiilor din regiunea Abruzzo, i-a dedicat o postare pe rețelele de socializare, în care își exprimă regretul pentru decesul prematur al românului nostru: „Nicola, ne va fi dor de tine și mai ales Muntelui Sirente pe care îl înveseleai cu șuierăturile tale. Nu vei fi uitat!”

Povestea ciobanului Nicolae

Nicola sosise din România cu câțiva ani în urmă și se stabilise în Marsica, începând să lucreze cu turmele, alături de Tonino Taccone, un cioban din Celano. Între cei doi bărbați s-a dezvoltat o bună înțelegere de lucru și o prietenie frățească. Nicola a fost bine primit și apreciat în Celano, iar dispariția sa a lăsat un mare gol în sufletele tuturor care l-au cunoscut.

Giancarlo Sociali, un pasionat cunoscător al tradițiilor din teritoriile noastre, legate de prețioasa cultură a transhumanței, inclusă în 2019 de UNESCO în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial, a adus un omagiu ciobanului Nicola, român și maramureșean în toată regula, cu ocazia celebrării un an de când a plecat dintre cei vii.

Ciobanul Nicolae, unul dintre puținii păstori adevărați

Giancarlo a împărtășit amintiri legate de Nicola, pe care îl descrie ca fiind „unul dintre puținii păstori adevărați”. Nicola, scrie Sociali, „știa să fie păstor, ceea ce pentru el nu era doar o meserie, ci o adevărată pasiune.

Amintirea lui Nicola este importantă pentru Giancarlo Sociali, dar și pentru cei care recunosc în meseria de cioban o profundă relevanță socială, istorică, tradițională, antropologică și teritorială.

Video dureros! Un muncitor pe șantier în Occident, mesaj plin de suferință: “Nu ne mai înjurați pe noi, ăștia din diaspora, ca numai noi știm cum ne trăim zilele pe aici! Și noi suntem români!”

Cu puțin timp înainte de a muri, Nicola se întorsese în țara sa natală pentru a participa la nunta fiicei sale, împreună cu întreaga familie. După ce sărbătorile s-au terminat, s-a întors la Celano, alături de prietenul său Tonino, pentru a duce oile la pășune în fiecare zi. „Tuturor ne va fi dor de tine”, scrie Giancarlo Sociali, „și mai ales Muntelui Sirente, unde fluierăturile tale ne înveseleau pe toți.”, conform presei străine.