Johann Sebastian Bach este unul din cei mai mari muzicieni ai lumii. S-a născut la 21 martie 1685, în localitatea Eisenach, Germania, fiind fiul lui Johann Ambrosius Bach, muzician de curte.
Bach a început să înveţe la Şcoala gimnazială din Eisenach. A urmat apoi liceul din Ohrdruf, unde a studiat latina, greaca, literatura, istoria şi muzica. În acelaşi timp, a învăţat, sub supravegherea tatălui său, mânuirea viorii.
După ce a rămas orfan, fratele său mai mare, Johann Christoph, organist la Ohrdurf, l-a învăţat să cânte la clavecin şi orgă. De altfel, muzica pentru orgă a constituit o preocupare de-a lungul întregii sale vieţi (a compus 250 de lucrări pentru orgă, peste 150 de corale pentru orgă).
Compoziţia a învăţat-o cu Herder, cantorul bisericii din Ohrdruf.
La 15 ani activa deja ca membru al corului din Ohrdruf. După ce a părăsit oraşul, a ajuns la Luneburg, unde a compus pentru organistul G. Boehm şi unde a descoperit muzicienii francezi, germani şi italieni ai secolului al XVII-lea.
A compus prima cantată în 1704 şi li-a creat foarte repede reputaţia unui improvizator plin de virtuozitate.
La 21 de ani, Johann Sebastian Bach s-a căsătorit cu verişoara sa, Maria Barbara, cu care a avut 7 copii. În această perioadă era angajat ca organist la Muhlhausen, unde a compus numeroase cantate noi (131, 71, 196) şi „Actus tragicus”.
La invitaţia ducelui Wilhelm Ernst, Johann Sebastian Bach pleacă la Weimar, unde obţine postul de organist de curte, stabilindu-se aici timp de nouă ani, între 1708 şi 1717. Aceasta a fost o perioadă fericită în viaţa lui Bach: a compus numeroase lucrări pentru orgă („Toccata în re major” – 1709, „Alla breve în re minor” – 1709, „Orgelbuchlein” – 1717), cantate şi piese pentru clavecin. De altfel, cantata s-a aflat în centrul creaţiei vocale a lui Bach, care a scris cinci serii de lucrări în acest gen.
Oratoriile ocupă un loc important în creaţia lui Johann Sebastian Bach (Oratoriul de Crăciun, Oratoriul de Paşti, Oratoriul Înălţării).
Johann Sebastian Bach a semnat şi lucrări muzicale cu caracter didactic, „Clavecinul bine temperat”, două concerte pentru vioară (în la minor şi mi major), un concert pentru două viori în re minor, două suite în do major şi do minor ş.a.
Printre cele mai cunoscute lucrări ale sale se numără cele 6 concerte instrumentale brandenburgice, pe care Bach i le-a dedicat lui Christian Ludwig, principe de Brandenburg-Schwedt.
În anul 1720, soţia sa, Maria Barbara, moare şi, la câteva luni distanţă, Bach se recăsătoreşte cu cântăreaţa Anna Magdalena Wulken, cu care va avea 13 copii.
În 1723 a fost numit cantor la biserica Saint-Thomas din Leipzig. Se înscrie în Consiliul oraşului şi, în acelaşi timp, ocupă şi postul de profesor de muzică la Tomasschule (fundaţie augustiniană datând din 1212).
Compune cantate pentru toate duminicile şi sărbătorile religioase, în beneficiul bisericilor Saint-Thomas şi Saint-Nicolas (în total peste 300 de cantate). Organizează un cor format din elevii de la Thomasschule şi un mic cor compus din interpreţi în majoritatea lor cantori bisericeşti. Din această perioadă datează „Ofranda muzicală”, „Magnificat” (1723), „Patimile după Ioan” (1723), „Patimile după Matei”(1729), „Oratoriul de Crăciun”(1734)…
Efectele muncii sale titanice încep să se resimtă, iar starea sănătăţii sale începe să se înrăutăţească. Are probleme cu vederea şi este operat de un celebru chirurg englez, dar fără succes, Bach pierzându-şi vederea.
Johann Sebastian Bach a murit la 28 iulie 1750, la Leipzig.
Compozitor admirat pe plan internaţional, Bach nu a trezit interesul decât la aproape un secol după moartea sa, când Mendelssohn Bartholdy a dirijat, în anul 1829, „Patimile după Ioan”.
Johann Sebastian Bach a tratat toate genurile muzicale din epocă, cu excepţia operei. Google îi aduce un omagiu pe 21 martie 2019.
facebook
twitter
