Maria Lizcano Gomez este asistentă medicală la Spitalul Royal Brompton din Londra, Marea Britanie. De când a izbucnit pandemia de coronavirus, lucrează zi pe secția de Terapie Intensivă, îngrijindu-i pe pacienții infectați cu COVID-19.

Pentru ea, o tură durează 13 ore. Lucrează zile, nopți, la foc continuu. „Îmi iubesc meseria, salvez oameni. Îmi iubesc și colegii, avem o relație profesională excelentă. Ei sunt cei care mă fac să zâmbesc și să vin cu drag la spital.

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Ultima dorință a lui Celine Dion. Artista suferindă încă ...

Pas uriaș pentru medicina globală! A avut loc al doilea transplant ...

BILANŢUL CORONAVIRUS în România a ajuns la 3613. 430 de noi cazuri de COVID-19 în ultimele 24 de ore, 141 decese în total

Doar că astăzi ceva era diferit. Am simțit asta din prima clipă în care am ajuns pe secție…”, scria Maria în jurnalul ei, despre prima zi a războiului cu coronavirusul.

Mărturiile asistentei sunt cumplite. Ea a documentat, timp de două săptămâni, cele mai grele momente pe care a trebuit să le depășească. „Văd cum fiecare pat are câte o camera web legată cumva de el. Este singurul mod prin care familiile își pt vedea rudele bolanve. Nimeni nu are voie să primească vizitatori”, notează asistenta.

„Peste noapte, s-au dus aproape toi pacienții pe care îi aveam în salon. Îmi este aproape imposibil să îmi ascund lacrimile, în timp ce transfer un bunic pe o altă secție.

Medicii nu merg, aleargă pe holuri! Toți suntem transpirați, abia putem să respirăm prin măștile PPE. Nu văd niciun chip, doar ochi: sunt triști și obosiți.

Am primit un email de la conducerea spitalului. Ni s-a spus că ce e mai rău abia acum va urma.Cu toate astea, azi am putut să zâmbesc. Copiii unui pacient au putut să își vadă tatăl, prin apel video. Au trecut două săptămâni de când lucrez cu cei cu coronavirus. Nu știm ce ne va aduce viitorul”, a scris Maria.