Jurnalista Sorina Matei îl calcă în picioare pe Cătălin Tolontan. Sorina Matei este extrem de revoltată pe Cătălin Tolontan, care pe principiul ”scopul scuză mijloacele”, s-a folosit fără nicio reținere de drama morții colegei sale, Iulia Marin, care a lucrat pentru Libertatea timp de 11 ani, pentru a se promova pe el și tabloidul pe care îl conduce.

Citește și Cum a murit jurnalista Iulia Marin. Ce au spus legiștii după autopsie

Alte Articole

Andra și Cătălin Măruță au o casă de vis. Interiorul te ...

Doi ani de la atentatul cu bombă din Arad, care l-a ucis pe ...

Cum îți dai seama dacă ai cumpărat roșii stropite cu substanțe ...

Jurnalista Sorina Matei îl calcă în picioare pe Cătălin Tolontan

Cătălin Tolontan a revoltat întreaga opinie publică din România după ce a publicat pe prima pagină a tabloidului său, detalii despre starea de sănătate a celei care i-a fost angajată și colegă.

Așa-zisul redactor-șef de la Libertatea s-a folosit fără pic de scrupule de boala psihică de care suferea Iulia Marin, ce a determinat-o să își încheie socotelile cu viața, din dorința de a-i sensibiliza pe cititori și implicit de a face bani de pe urma dramei familiei jurnalistei.

”Omagiul” pe care Cătălin Tolontan a fost în stare să îl aducă colegei sale a înfuriat-o la culme pe jurnalista Sorina Matei care l-a călcat efectiv în picioare.

Jurnalista a postat pe pagina s-a de Facebook un mesaj prin care s-a declarat de-a dreptul scârbită de vânătoarea de like-uri și vizibilitate pe care a lansat-o Tolontan în spațiul public din România, dar și despre acțiunile pe care le-a întreprins împotriva publicațiilor care nu au fost  de acord cu modul său bolșevic de lucru.

”Cred că Tolontan n-are nicio responsabilitate.

Observați că s-a umplut Facebook de anxioși, depresați, psihoterapeuți și de specialiști în orice în vânătoarea de likeuri. Pe drama extrem de sensibilă, delicată și de puternică a unei fete pe care n-a ajutat-o nimeni, se fac „liste” împotriva urii, promovând ura și se instigă la închiderea de televiziuni. Iar „cine nu este cu noi, este împotriva noastră” – ediția simplistă, fumată, talibano – bolșevică – activistă, a anului 2023.
Cam tot ce se întâmplă are legătură cu ipocrizia omenească, cu clickbaitul, cu ratingul, cu „dorința de a exploata”, „de a da bine” cu orice preț, cu umorile, cu dorința de a-i face rău celuilalt. Pentru că poate nu-l înghiți. Pentru că, basically, are o altă opinie. Pentru că a îndrăznit să spună…altceva.
Nu contează că, în sine, problema este reală și ține de responsabilitate și de… responsabilizare. Pe Cătălin Tolontan asta îl doare. Aceasta este problema lui.
Cătălin Tolontan a pus (expus) drama teribilă a unei colege pe prima pagină, ca publisher. Apoi, în valul de ipocrizie stârnit, urlă de ce se discută despre asta. Cătălin Tolontan este șef, coleg și angajator. N-am văzut nicio asumare. Nimic.

N-am văzut nicio asumare în multe cazuri. Nici când presiunea a dus la tragedii, nici când se publică lucruri inexacte sau chiar neadevărate, nici când se întorc din condei realități, nici când se fac campanii discutabile, de hrănire a umorilor, nici când sunt jigniți gratuit, cu ajutorul interlopilor, colegii de breaslă. Ah, am publicat ceva neverificat, factual fals, de „radiațiile” din Piața Victoriei și-am declanșat o isterie publică generală? Ne cerem scuze, „investigația jurnalistică rămâne”, facem puțin mișto de noi ca să temperăm penibilul. Trece. Și ce? What s next? Care „investigație jurnalistică”, Tolontan?

„Dacă nu mă indignez, eu nu trăiesc”, scria Monica Lovinescu.

Dacă noi nu ne întrebăm – inclusiv în legătură cu greșelile și responsabilitățile noastre – noi nu existăm.

Un domn general – a cărui opinie nu se regăsește în scriptul Libertatea (atât de exact este) explică în același studio situația oglindă din alt domeniu: militarii tulburați cărora nu li se mai dă nimic potențial dăunător pe mână. Îl ții pe om integrat în mediul în care activează și încerci să-l ajuți. Aceeași situație este și-n cazul polițiștilor. De câte ori presa din România nu a luat la întrebări dure MAI pe controalele psihologice? Și a făcut-o pe bună dreptate. Pentru că trebuie să existe responsabilitate și responsabilizare.

Cât timp presa are această responsabilitate publică, în relaționare directă cu publicul, are această obligație fundamentală de a-și pune întrebări, mai ales când vorbim chiar de responsabilitatea ei”, a scris Sorina Matei pe Facebook.