Klaus Iohannis, despre proiectele pe justiţie: Procedura de legiferare este viciată. Modificările duc la ciopârţirea legilor

”Niciodată nu am avut până acum o astfel de procedură viciată de legiferare: pachet de legi asumat de ministru, cerut avize, toate negative. Nu se lasă ministrul, se duce fără să aibă drept de iniţiativă legislativă în Parlament, le dă fizic, parlamentarii le iau ca şi cum le-ar fi creat acasă. Aşa nu se legiferează”, a afirmat preşedintele, potriit News.ro.

În privinţa conţinutului proiectelor pe justiţie, şeful statului a spus că unele prevederi din aceste modificări sunt ”bune, oportune şi necesare”.

”Însă, de la a corecta legislaţia, ceea ce în esenţă ar fi fost un lucru bun, până la a ciopârţi, e cale lungă şi nu ar trebui să o parcurgem”, a subliniat Klaus Iohannis.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

Întrebat despre abuzul în serviciu, preşedintele a spus: ”Aud tot felul de teorii în spaţiul public şi nu pot să nu spun că mă tem şi aici la ciopârţiri ale legislaţiei actuale”. Iohannis a spus că, în opinia sa, nu trebuie să existe prag valoric.

Alte articole

Carmen Iohannis nu se pensionează: mai predă un an la Sibiu

Vrei să-l admiri live pe Iohannis la golf? Sunt scoase la licitație terenuri de lângă clubul favorit al fostului președinte

”Sper ca din dezbaterea parlamentară să iasă legi care fac bine, şi nu rău justiţiei, independenţei justiţiei. (…) Voi foarte activ în acest proces legislativ şi voi face uz de toate atribuţiile”, a ţinut să precizeze preşedintele Iohannis.

El a mai declarat că nu are atribuţii în legiferare, dar ”opinia persoanei Klaus Iohannis” că Inspecţia Judiciară ”trebuie să rămână la CSM, dintr-un motiv constituţional clar: în Constituţie scrie sec CSM e garantul independenţei justiţiei, de unde vehiculăm simplu că Inspecţia trebuie să fie tot acolo”.

Citeşte şi: Klaus Iohannis: Dacă aplicăm măsurile anunţate de guvern la salariul mediu net de 2.335 lei, salariatul câştigă fix 3 lei

Jurnalist: O altă îngrijorare din spațiul public este cea referitoare la legile justiției, au fost depuse zilele trecute în Parlament. Printre altele, coaliția de la putere vrea ca ele să fie dezbătute în procedură de urgență. În ceea ce vă privește pe dumneavoastră, atribuțiile Președintelui de numire a procurorilor șefi sunt păstrate, dar cele de revocare eliminate. Cum vedeți aceste propuneri?

Klaus Iohannis: Dați-mi voie să mă refer la procedură, și pe urmă câteva chestiuni și despre fondul problemei. S-a reușit, în speță, și cu rezultate remarcabil de negative, a reușit ministrul Justiției să demonstreze că se poate și mai netransparent, și mai neclar, și mai incert decât până acum.

Niciodată nu am avut, până acum, o astfel de procedură viciată de legiferare: pachet de legi asumat de ministru, cerut avize, toate negative. Nu se lasă ministrul, se duce, fără să aibă drept de inițiativă legislativă, în Parlament, își dă fizic proiectele din mână. Parlamentari din coaliție iau aceste proiecte și le prezintă ca și cum le-ar fi creat acasă și acum avem inițiativa parlamentară. Așa nu se legiferează.

Pe de altă parte, dacă ne uităm la conținut, cu siguranță, unele prevederi din aceste modificări ale legilor sunt bune, oportune și necesare. Mă gândesc aici la puneri de acord cu decizii ale Curții Constituționale, puneri de acord cu directive europene și așa mai departe. Însă, de la a corecta legislația, ceea ce în esență, ar fi fost un lucru bun, până la a o ciopârți, ceea ce se întâmplă, se pare, acum, este cale lungă și nu ar trebui să o parcurgem.

Jurnalist: Există și informații cu privire la o redefinire a abuzului în serviciu. Aveți îngrijorări legate de acest lucru?

Klaus Iohannis: Aud tot felul de teorii în spațiul public și nu pot să nu spun că mă tem și aici de ciopârțiri ale legislației în vigoare. Mă gândesc, bunăoară, la acel mult-discutat și mult-vehiculat prag. Nu cred că trebuie să existe un prag valoric pentru a defini abuzul în serviciu. Un funcționar sau un demnitar poate să facă abuz în serviciu și contra intereselor publice și așa ceva este greu de cuantificat. Aici este nevoie de o discuție aprofundată și de bună-credință. Or, chiar această bună-credință este greu de găsit și greu de văzut în toată dezbaterea pe care o avem.