Faptul că ai fi mereu la dispoziția companiei de zbor, căreia trebuie să-i declari fidelitatea pentru cel puțin doi sau trei ani, dar și riscul la care te supui de fiecare dată când te urci la bordul unui avion, se compensează cu vârf și îndesat cu privilegiul de-a călători gratis pe tot globul și a vedea locuri la care alții nici nu îndrăznesc să viseze, scrie voceatransilvaniei.ro.

Citeşte şi Confesiunile şocante ale unei stewardese: Aveam un salariu de 7 ori mai mare ca acasă, dar…

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

La asta, se adaugă bineînțeles și promisiunea unui venit de peste 2.000 de dolari pe lună, care poate ajunge uneori chiar și la 2.800 de dolari, în funcție de orele de zbor efectuate de stewardese.

Cel puțin asta reiese din mărturisirile mai multor tinere care au povestit care sunt motivele pentru care tânjesc după un asemenea loc de muncă și care au fost probele prin care au trecut atunci când au participat la preselecțiile companiilor de zbor arabe.

Pentru că au vrut să-și păstreze identitatea secretă, ca să nu-și compromită postul de însoțitoare de zbor sau stewardesă, cum preferă să spună majoritatea, am decis ca în cele ce urmează să folosim alte nume în locul celor reale. Astfel, mărturisirile de mai jos aparțin Violetei (23 de ani), Siminei (28 de ani) și Dorinei (25 de ani).

PASUL numărul 1: Cum am trecut de Open Day (n.r. OD = Preselecții deschise)

Violeta este din Cluj și este absolventă de Drept la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Ea simte că avocatura nu-i va aduce aceeași satisfacție sufletească sau financiară ca și cea pe care i-o va aduce sigur jobul de stewardesă. Este șatenă, cu părul lung, dar prins la spate, are ochii căprui și o privire pătrunzătoare. Zâmbește mereu și deși nu pare, este extrem de dezinvoltă.

Citeşte şi Qatar Airways caută stewardese în România

„Înainte de Open Day am avut grijă să-mi pun la punct toate actele. Cel puțin în cazul meu, a fost a doua oară când mi-am depus CV-ul la ei, așa că am vrut să fiu sigură că nu dau greș și de data asta. Mi-am actualizat CV-ul, dar și fotografiile, mi-am schimbat ținuta, vroiam să arăt impecabil.

Când am ajuns la hotelul unde a avut loc preselecția am avut mari emoții. Am pășit cu dreptul, superstițioasă din fire, și mă uitam spre sala unde trebuia sa ajung. În final, am întrebat-o pe fata care servea la bar unde se țin interviurile și am răsuflat ușurată.Nu era departe, deci nu aveam de umblat mult pe tocuri. (n.r. zâmbește) Când am intrat în sala de așteptare, mi-am dat seama că și de data asta concurența este mare.

Româncele sunt fete faine și deștepte. E greu să le întreci pe toate și deși sună aiurea poate, eu vroiam să fiu cea mai bună dintre ele măcar pentru o zi, și să trec mai departe.

Nu a trebuit să aștept foarte mult înainte de a intra să-mi depun CV-ul. Am avut timp doar să beau apă, să o cunosc pe Dorina, să râd un pic cu ea și cam atât. Am pășit tot cu dreptul în sala unde așteptau două intervievatoare. M-am îndreptat spre cea care mi-a făcut un semn discret cu mâna și am simțit cum inima îmi bătea în piept tare de tot. I-am înmânat CV-ul și m-a întrebat de unde sunt. I-am răspuns, după care m-a rugat să-i spun câteva lucruri despre mine.

I-am spus cine sunt, unde am lucrat și că m-aș bucura să trec mai departe. Măcar am fost sinceră. Mi-a zâmbit și mi-a spus că și ea se bucură să-mi spună că mă așteaptă și mâine. I-am mulțumit și am ieșit din sală cu un zâmbet larg pe buze. Celelalte fete mă scanau din priviri, unele se bucurau pentru mine, altele sunt sigură că mă invidiau.

E normal, așa am fost poate și eu prima dată când am fost refuzată în stadiul ăsta. Deja îmi treceau prin minte mii de gânduri despre următoarea zi, ce o să fac, cum o să fie. Am fost fericită”, a spus Violeta, pentru Vocea Transilvaniei.

PASUL numărul 2: Cum a fost la Assesement Day (n.r. AD = ziua evaluării)

Simina are 28 de ani și este din Sibiu. A absolvit Jurnalismul și își dorește să devină însoțitoare de zbor pentru că vrea să-și adune bani pentru a-și începe o afacere pe cont propriu în România. Asta, peste câțiva ani, pe când își va fi încheiat contractul de însoțitoare de zbor și când se va decide că e momentul să se așeze la casa ei.

Este o fată frumoasă, brunetă, cu ochii verzi, sigură pe ea și pe cât de pozitivă pe atât de matură. Pentru ea, este a treia oară când încearcă să treacă de interviurile care o vor duce în lumea arabilor pentru a deveni stewardesă.

„Știam că trebuie să fiu punctuală, să ajung la oră fixă, iar gândul acesta mi-a răpit câteva ore de somn azi-noapte. Cu toate astea, m-am trezit fresh și încrezătoare în steaua mea, chiar vroiam să devin însoțitoare de zbor.

La vârsta mea (n.r. deși are 28 de ani pare mai degrabă de 23) știu că poate e ultimul meu tren spre lumea asta, pentru că recrutările se fac până în jurul vârstei de 30 de ani din câte am auzit, așa că ar fi bine să reușesc acum. Am ajuns la evaluare cu o jumătate de oră mai devreme, deci am avut timp să procesez tot ce se întâmplă. În jurul meu, doar tineri zâmbitori, pozitivi, deci cu toții aveam șansa noastră.

Cu doar câteva minute față de ora programată a apărut una dintre cele două intervievatoare și ne-a împărțit etichete cu numele nostru și un număr reprezentativ. Eram 70 la număr, deci destui din care aveau de ales următorii însoțitori de zbor.

La început ne striga pe numere, ca și cum nu aveam identitate, sau cel puțin, ne crea impresia că trebuia să ne dovedim personalitatea ca să ne țină minte numele.

După ce ne-am așezat cu toții, a urmat o scurtă prezentare a companiei, un fel de filmuleț prin care puteam să tragem cu ochiul la lumea care ne aștepta în față. Arabii au bilele lor negre poate, dar în film erau doar bilele albe. Plaje imense și curate, avioane gigant și oameni prietenoși, destinații exotice sau metropole emblemă. Asta am văzut, asta am simțit. A urmat apoi momentul prezentării individuale.

Fiecare dintre candidați s-a ridicat în picioare și a zis câteva cuvinte despre propria persoană. Important era cred să vadă ei dacă putem vorbi în public, dacă ne știm exprima în engleză și dacă ne putem stăpâni emoțiile. Am trecut cu bine de testul prezentării și am răsuflat ușurată.

Acum dacă mă întreabă cineva, nici nu mai țin minte ce am zis, dar știu că a fost bine.

Imediat, a urmat testul de engleză. Un chestionar cu răspunsuri unice, care a avut mai multe întrebări de înțelegere a unui text la prima vedere, decât de gramatică. La final, testul conținea redactarea unui eseu, o situație dată despre care trebuia să povestim ceva. Eu cred că mi-am dovedit cunoștințele avansate de engleză, fiindcă mi s-a părut simplu testul.

După testul de engleză, a urmat testul de înălțime și testul oral individual. La testul oral individual am avut de ales un bilețel dintr-un plic, unde era scris un cuvânt despre care trebuia să vorbesc până mi se zice stop. Cuvântul meu a fost ‘pace’ și am apucat să pronunț vreo trei fraze despre pacea mondială până să mi se zică să mă opresc. Apoi am așteptat răspunsul.

A trebuit să aștept vreo trei ore, până au terminat cu toții testul de înățime (n.r. candidații trebuie să atingă fără pantofi, cu mâna întinsă și pe vârfuri doi metri și câțiva centimetri înălțime) și cel individual. La final, intervievatoarele au dat citire unor numere, iar cei care nu și-au auzit numărul au trebuit să iasă din sală, pentru că pentru ei drumul se încheia acolo. Din fericire, numărul meu a fost pronunțat”, a mărturisit Simina pentru Vocea Transilvaniei.

PASUL numărul 3: Cum am trecut de interviul final

Dorina are 25 de ani și este din Oradea. Este o persoană extrem de drăguță, zâmbește tot timpul, are umor și este frumoasă. Zâmbetul ei este impecabil, la fel și tenul și părul lung prins în coc. Are studii în Turism și experiență ca și recepționer de hotel în România, dar și peste hotare. Vorbește fluent engleza și își dorește să devină stewardesă pentru că va fi șansa ei să călătorească peste tot în lume și să cunoască culturi diferite.

„După ce mi-am auzit numărul nu mi-a venit să cred. Am zâmbit ușurată, dar îmi părea rău pentru Violeta pentru că am văzut că ea a ieșit din sală. M-am concentrat la mine mai departe și mi-am zis că orice ar fi, mă bucur că am ajuns până aici, printre ultimii 20. A urmat un test de grup, în care am lucrat în echipă cu alte două colege. Noi am primit sarcina de a povesti despre o destinație, prin ce se deosebește de altele din punct de vedere economic și locurile de vizitat acolo.

Practic, a trebuit să ne împărțim sarcini în grup, să vorbim fiecare despre ceva și să îi impresionăm pe ceilalți. A fost frumos pentru că eram cu toții bucuroși că am ajuns așa departe.

Eu una, m-am simțit importantă știind că am fost aleasă din mii de candidați pentru interviul final.

La final, ne-au pus să completăm un chestionar unde a trebuit să declarăm dacă avem tatuaje și alte date personale. Apoi, ne-au mulțumit frumos după atâtea ore petrecute împreună la interviu și ne-au spus să așteptăm un e-mail prin care o să primim răspunsul final. Acum, nu știu ce să zic. Nu vreau nici să mă bucur prea tare, dar nici nu sunt dezamăgită că nu am primit răspunsul pe loc. Aștept doar cu sufletul la gură e-mailul ‘magic’, atâta tot”, a povestit pentru Vocea Transilvaniei Dorina.

Din spusele altor fete care au reușit să treacă de interviul final, răspunsul „magic” de care amintea Dorina poate să vină într-o săptămână, o lună sau chiar șase luni. Totul depinde de companie, de necesitățile ei și de momentul în care au nevoie din nou de români.

Cert este că toate companiile arabe care organizează recrutări în România au angajați români de care sunt mulțumiți, dovadă numărul mare de tineri care reușesc să zboare pentru ei, ca și însoțitori de bord. Majoritatea caută tineri de peste 21 de ani, care să fie absolvenți de studii medii și care să vorbească engleza fluent.

Mai departe, depinde de fiecare cum își poate exploata calitățile pentru a se evidenția și pentru a reuși să fie selectați să lucreze pe salarii de mii de euro la arabi. Și evident, să călătorească în toată lumea, gratis.
insotitoare de zbor

Steluţa Racolţa, reprezentant al firmei din România care se ocupă cu plasarea forţei de muncă, a explicat şi ce facilităţi oferă Flynas viitoarelor stewardese.

„Flynas caută peste 20 de însoţitoare de zbor în România cărora li se oferă un contract pe doi ani şi un salariu de încadrare de 2.000 de dolari pe lună, la care se adaugă plata orelor de zbor suplimentare. Compania mai asigură cazare, masă şi echipament gratuite, asigurare de viaţă şi de sănătate pe durata contractului, un concediu de 30 de zile lucrătoare pe an. Condiţiile de selecţie sunt vârsta cuprinsă între 22 şi 35 de ani, minim absolventă de liceu, înălţime minimă de 1,57 metri, aspect plăcut, limba engleză fluent scris şi vorbit, abilităţi de înot pe distanţa de 50 de metri liber”, a explicat Racolţa.

La rândul său, Eman Yusuf, manager de resurse umane al Flynas, a spus că „fetele din România sunt frumoase, vesele, harnice, amabile”.

„Noi am început recrutarea unor însoţitoare de zbor din Europa, din România, Slovacia şi Polonia, deoarece compania Flynas se va extinde din acest an cu zboruri spre Europa – Marea Britanie, Franţa, dar şi India, după ce s-a luat decizia de achiziţionare a şase noi aeronave. Acum asigurăm zboruri pe rute interne în Arabia Saudită, dar şi spre destinaţii din Turcia, Pakistan”, a spus Yusuf, care lucrează de 24 de ani în domeniu.