Laura Andreșan este percepută diferit de fiecare generație. Generația X și-o amintește ca fiind aceea femeie care s-a culcat cu fotbaliști și politicieni, apoi a povestit la TV. Milenialii o țin minte ca fiind prima „profă de sex” din mass-media care i-a învățat despre contraceptive, boli cu transmitere sexuală și cum apare o sarcină.
Chiar dacă proiectul ei, „profa de sex” s-a bucurat de succes, Laura Andreșan a cunoscut dragostea și s-a retras complet din spațiul public. Omul pe care îl iubea, celebrul rapper Grasu XXL, era „pe val”, iar Laura i-ar fi furat din atenție, cu siguranță, dacă ar fi continuat să fie „vedetă”. A ales să urmeze cursurile facultății de Psihologie și să își croiască un nou drum, conform Rețete și vedete.
Relația lor a ținut 12 ani, până în 2020 când au anunțat, pe un ton foarte prietenos, despărțirea. Cei doi au susținut la vremea respectivă că s-au separat în condiții amiabile și că vor rămâne la fel de implicați în creșterea fetiței lor.
La scurt timp după, Grasu XXL a lansat o piesă emoționantă dedicată fiicei lor, iar ea a reușit să-și finalizeze proiectul la care visa, ci anume să aibă propriul ei cabinet terapeutic.
Pe lângă faptul că a început să profeseze ca psiholog, Laura a abandonat Bucureștiul pentru o casă la poalele munților, în Brașov, loc în care a scris și o carte: „Vindecare. Întrebări din Tărâmul Interzis”.
Laura Andreșan și-a propus să expună exemplele cumplite pe care le-a trăit pe propria piele, din dorința de a ajuta la vindecarea altora. Recent, ea a lansat un nou proiect bazat pe studiile profesorului Sigmund Freud, „Acolo unde visele se trezesc”, ce reprezintă o psihanaliză a viselor pe care le avem în legătură cu traumele trăite.
Unul dintre visele pe care le-a avut Laura Andreșan a motivat-o să dezvăluie cea mai tragică întâmplare prin care a trecut: a fost violată de soțul surorii mamei sale, când era copil. De unchiul care venea în familie.
„Am ales să lucrez mai profund și aproape exclusiv cu visele după 13 ani de analiză personală, formare în psihoterapie și o licență în psihologie. Totul a început în 2012, în primul an de facultate, când am citit Interpretarea viselor de Freud. A fost cartea care mi-a deschis sufletul către psihanaliză.
În toată acestă vreme, visele au fost pentru mine un sprijin esențial în descoperirea traumelor disociate din copilărie. Am trăit un abuz sexual din partea unchiului meu, experiență care m-a forțat să mă fragmentez interior. Fără vise, fără acele entități care îmi apăreau în coșmaruri, nu aș fi ajuns la adevărul dureros, dar eliberator”, a spus Laura Andreșan pentru sursa citată.
Laura Andreșan a avut un vis aparent inexplicabil: „Ajung într-o pădure. Mă plimb fără grabă și mă mir cât e de frumoasă. Poteca urcă ușor, parcă plutește deasupra lumii — aceeași senzație pe care am avut-o, cu câteva zile în urmă, urcând spre cabana Mălăiești. Întâlnesc o femeie bătrână. Pare străbunica mea. Mă opresc, gândindu-mă că aș vrea să mai învăț ceva de la ea, despre viață, despre gospodărie, despre rosturi simple.
La un moment dat îmi spune că are păsări. O întreb dacă mi-ar vinde una — vreau să fac supă. Îi spun că am o copilă și că ne hrănim sănătos, cu produse locale. Încerc s-o înduplec, pentru că îmi doresc cu adevărat. Îmi zice că mi-o dă, dar mă întreabă dacă știu să o jupoi.
Îmi amintesc imaginea mamei smulgând penele de pe o găină, apoi pe bunica — nepoata și fiica ei. Realizez că eu nu știu, dar nu-i spun nimic. Mi-e jenă. Femeia pare că îmi citește gândul. Zâmbește și zice: — Hai, să-ți arăt. Ia o găină neagră și o jupoaie cu o ușurință aproape grațioasă. Mă întreb, uimită: găina asta e vie? Pare vie… și totuși, se jupoaie atât de ușor.”
Trăirea aparent nesemnificativă din somnul Laurei a scos la suprafață cea mai dureroasă traumă a ei. Pe baza analizelor Freudiene, se conturează adevăratul coșmar:
„Visul meu mi-a arătat exact asta: cum se întâlnesc adâncul și lumina. Pădurea, poteca, înălțimea – locul siguranței și al regăsirii. Dar și locul durerii. În vis, am întâlnit-o pe străbunica mea maternă, o femeie bună, care lucra pentru boieri și a strâns bani ca să cumpere pământul pe care ni l-a lăsat moștenire. În acel pământ însă s-a înfipt și altceva: rana transmisă din mamă în fiică. Bunica mea, fiica ei, cea care m-a crescut și care gătea găini jumulite pentru supă, a fost și ea parte din acest lanț. Prin ea am moștenit și iubirea, și trauma. Pentru că ea a născut-o pe mama, dar și pe mătușa mea, iar unchiul meu, soțul acesteia, m-a abuzat și violat în copilărie, obligându-mă la disociere. Eu sunt găina jupuită de vie”, se destăinuie Laura Andreșan într-o confesiune tulburătoare.
Visul a ajutat-o să aibă un moment de introspecție, astfel înțelegând de ce a ajuns „găina neagră a familiei”.
„Nu întâmplător am visat că sunt jupuită, nu jumulită. Visul a transformat metafora în carne vie: femeile din familia mea au învățat să se jupoaie singure, să nu simtă, să se dea fără margini, sau cel puțin să găsească pe una dintre ele pe care să o sacrifice. M-au găsit. Eu sunt găina neagră a familiei, cea care și-a purtat rușinea ca pe o aripă arsă, eu cu trecutul meu promiscuu, tipic femeilor abuzate, eu, rușinea, rușinata…
În vis, sentimentul de înălțare s-a amestecat cu frica de cădere — ca în mitul lui Icar. Citeam în acele zile, cartea Laviniei Bârlogeanu, „Rătăciți în labirint” , despre cum mintea se pierde în propriile coridoare. Iar eu, în vis, am simțit labirintul meu. Urcam, dar aripile mele erau din ceară și sânge. Înălțarea era falsă — o fugă maniacală, cum ar spune psihanaliza — încercarea disperată de a atinge cerul fără a privi rana de la pământ”, spune psihoterapeutul Laura Andreșan.