Umăr la umăr în cursa prezidenţială, pentru Barack Obama, preşedintele american în exerciţiu, care vizează al doilea mandat la Casa Albă, „superuraganul” Sandy va fi, probabil, testul decisiv de departajare în faţa rivalului său.

Alte Articole

Dana Nălbaru este bucuroasă că a făcut asta cu mâna ei: ...

Ungaria dă asigurări că susține aderarea deplină a României ...

Cine sunt actorii din spatele conflictelor armate din lume! Mircea ...

Obama a fost apreciat de toată lumea pentru modul în care a gestionat acest dezastru anunţat. Uraganul Sandy, transformat într-o „superfurtună” înainte de a lovi coasta americană, fiind poreclit şi „Frankenstorm”, este cea mai mare furtună formată vreodată în Atlantic ce a măturat coasta estică a Americii.

Se pare că Obama a ştiut să tragă concluziile din lecţiile pe care le-au primit unii dintre foştii preşedinţi americani care s-au confruntat cu dezastre naturale asemănătoare.

George W. Bush a fost unul dintre ei. Din start, de cum s-a instalat la Casa Albă, l-a numit în echipa lui, în postul de director al Agenţiei Federale de Managementul Situaţiilor de Urgenţă pe un un prieten de-al său, Michael Brown, fost avocat şi fost director al Asociaţiei Internaţionale a Cailor Arabi. Evident, avocatul pasionat de rasele de cai, avea prea puţin în comun cu situaţiile de urgenţă, după cum s-a văzut în urma uraganului Katrina, care a lovit în urmă cu şapte ani New Orleans.

Dar chiar dacă Brown nu avea experienţă în domeniu, nici Bush nu a ştiut ce ordine să dea, ce plan să facă şi cu cine să lucreze pentru a rezolva criza. El se afla la ferma lui din Texas, împreună cu familia, la Crawford, cu o noapte înainte ca uraganul să lovească New Orleans, unde el şi soţia lui, Laura, îi invitaseră şi pe jurnaliştii de la Casa Albă, conform unui ritual anual.

Nici când uraganul era în plină desfăşurare, Bush nu şi-a întrerupt activităţile de vacanţă. S-a dus a doua zi în Arizona şi în California, unde a ţinut discursuri despre sistemul de Sănătate şi a început să manifeste un oarecare interes pentru dezastru abia după trei zile de când uraganul părăsise zona.

În a patra zi mergea şi el la locul dezastrului, unde 80.000 de persoane erau încă prinse în inundaţiile provocate de uragan şi sub dărâmăturile caselor şi unde muriseră aproximativ 1.800 de persoane. Era jale, pericol de epidemii severe, deoarece multe dintre cadavre pluteau încă în apă şi noroi, într-o stare avansată de descompunere. Tragedia de la New Orleans a rămas ca una dintre cele mai mari din istorie, de care se leagă şi numele lui Bush jr.

Presa americană a comentat atunci că, din nefericire, furtuna lovise un stat care nu era atât de important din punct de vedere electoral pentru candidaţii la Casa Albă, mai ales că nici nu era un an cu alegeri. Cu un an înainte, în 2004, America fusese lovită de cinci uragane, în Florida şi Alabama. Bush era întruchiparea îngrijorării. A luat la pas aceste două state, după două zile de când uraganul Ivan trecuse peste ele, în septembrie 2004.

S-a mai spus că adversarul lui Bush de atunci, John Kerry, s-a simţit frustrat în campania electorală, deoarece trebuia să nu îi dea lui Bush prilejul să se arate prea eficient în lupta cu dezastrele. Dar Bush l-a păcălit până la urmă. Presa americană speculează că şi Romney se simte la fel ca şi Kerry acum, în faţa lui Obama, care şi-a demonstrat din plin calităţile de manager al dezastrelor, atât prin el însuşi, cât şi prin echipa lui de la Casa Albă.

Şi fostul preşedinte Bill Clinton s-a descurcat foarte bine cu dezastrele de acest gen. În 1992, Clinton vizita Florida care fusese afectată de uraganul Andrew. Clinton a fost perceput de către public ca manifestând mai multă empatie cu victimele uraganului şi ca fiind mai mult implicat în operaţiunile de ajutorare a celor care avuseseră de pătimit de pe urma dezastrului.

Una peste alta, aceste dezastre într-un an electoral ar putea să dea totul peste cap, la propriu. Până la urmă, depinde de fiecare aspirant la fotoliul de la Casa Albă cum ştie să gestioneze asemenea crize.