Lecție controversată în manualul de religie de clasa a VII-a. La capitolul care tratează „respectul față de trup și chemarea la curăție”, elevii învață despre adulter, incest, poligamie și concubinaj

Un manual de religie de clasa a VII-a tratează subiecte de care mulți părinți încearcă să-și protejeze copiii. Desigur, în contextul religios, aceste teme sunt tratate ca „gesturi murdare și fapte de necurăție”. Sociologii sunt de părere că aceste teme ar fi trebuit explicate și dintr-o altă perspectivă decât cea religioasă, și anume din cea a educației sexuale.

Concret, din lecția intitulată „Respectul față de trup și chemarea la curăție”, elevii de 12-13 ani află care sunt gesturile „murdare” și „faptele de necurăție”. Spre exemplu, copiii află că „masturbația este excitarea voită a organelor intime pentru a obține o plăcere venerică”, și că, în pornografie, „toți cei implicați, producători, actori, traficanți, consumatori, păcătuiesc grav”. Homosexualitatea este definită în manual ca fiind „relațiile intime între persoane de același sex, care sunt acte imorale”, iar această orientare trebuie depășită cu ajutorul familiei și al societății, care „au datoria de a le susține pe aceste persoane pentru a depăși dificultățile și a trăi în curăție”.

Citeste si Un profesor de religie nu mai are voie să fie diriginte. Le-a trimis elevilor săi o manea cu versuri misogine din Tzancă Uraganu

Autorii manualului susțin că sterilizarea și contracepția sunt „imorale”, iar „concubinajul sau desfrâul este starea de păcat a acelora care, necăsătoriți fiind, au relații intime”.

Alte articole

ÎPS Teodosie: Dacă cineva a dat divorţ nemotivat, doar pentru nişte mofturi, acela s-a legat cu un păcat mare. De ce nu e bine să te cununi sâmbătă

Bomba sexy a fost înșelată, din nou, de soțul milionar. Decizia neașteptată a brunetei după a patra ”escapadă” a bărbatului

Sociologii susțin că valorile și principiile Bisericii Creștine sunt cunoscute de multă vreme și de toți oamenii, deci odul în care manualul tratează aceste teme nu este surprinzător. Aceiași specialiști susțin, însă, că ar fi necesară și o perspectivă „laică”, cea a educației sexuale. În lipsa acestei perspective, devine clar că „sistemul de învățământ românesc favorizează perspectiva creștină„.

„E clar că religia creștină vine cu o perspectivă morală care este specifică și care, bineînțeles, va condamna o serie de comportamente, printre care cele legate de sexualitate mai ales, pentru că aceasta este, pur și simplu, moralitatea religiei creștine și nu numai. Deci, pe mine nu mă surprinde conținutul acestui manual. Conținutul manualului nu face decât să expliciteze, într-o cheie didactică, niște comportamente care sunt considerate păcătoase din perspectivă creștină. Discuția este, din nou, la celălalt nivel, dacă educația religioasă are ce să caute într-un sistem de învățământ public sau nu.

Dar dacă permitem educația religioasă, atunci e clar că trebuie să ne asumăm că aceasta nu poate să fie decât congruentă cu propria sa filosofie morală și care înseamnă condamnarea a ceea ce, din perspectivă religioasă, se consideră a fi păcat […]

Citeste si Calendarul pentru înscrierea copiilor în clasa pregătitoare 2026. La ce să fie atenți părinții

Ce lipsește din toată această educație este tocmai disciplina care să contribuie la o educație sexuală. Într-o paradigmă non-religioasă, adică ar putea exista discursuri alternative, sexualitate, corporalitate. În același sistem educațional să fie prezentată perspectiva creștină, propria sa moralitate, dar și o perspectivă laică, seculară, fundamentată în alte valori, și care să contribuie la o educație sexuală. Și atunci, cel puțin, s-ar produce o situație de paritate, de egalitate, de statut între două perspectivi alternative.

Însă, în momentul în care doar religia sau religiei îi este îngăduită să dezvolte un astfel de discurs pe care să-l și încarce cu un conținut moral și moralizator, iar alternativa laică lipsește cu desăvârșire, atunci e clar că sistemul nostru de învățământ favorizează, privilegiază această perspectivă creștină”, a explicat sociologul Mihai Rusu pentru FANATIK