Darea în plată a unui bun imobil este considerată, din punct de vedere fiscal, un transfer al dreptului de proprietate imobiliară din patrimoniul personal și se impozitează în conformitate cu prevederile art.111 din Legea nr.227/2015 privind Codul fiscal, la valoarea declarată în actul de dare în plată.

Impozitul este datorat de către debitor și se plătește conform prevederilor Codului fiscal. Nici Legea nr.77/2016, privind darea în plată, nici Legea nr.227/2015, privind Codul fiscal NU cuprind excepții de la plata impozitului pe venitul din transferul bunurilor imobile din patrimoniul personal în cazul stingerii unor debite prin darea în plată

Concret, în cazul unui imobil dobândit în 2008 cu un debit pentru care se face darea în plată de 500.000 de lei (prin debit înțelegem datoriile din contractele de credit cu tot cu accesorii, fără costuri suplimentare) și cu o valoarea minimă stabilită de Camerele notarilor publici, de 400.000 de lei, valoarea la care se calculează impozitul pe venit este cea a debitului, adică la 500.000 de lei.

Potrivit calculelor efectuate de ECONOMICA.NET pe baza datelor existente în raportul de stabilitate financiară al BNR, statul ar putea încasa 127,83 milioane de lei, circa 28,4 milioane de euro.

Din 470.000 de clienți cu credite imobiliare (la 31 ianuarie 2016), sunt 97.500 de clienți pentru care valoarea creditului rămas de plătit este mai mare decât valoarea actualizată a garanției imobiliare, ceea ce îi poate determina să aplice legea dării în plată, se arată în raportul de stabilitate al Băncii Naționale a României. Diferența dintre valoarea imobilelor și cea a creditelor acordate este de 8,4 miliarde de lei.