Întrebat de ce crede că societatea românească nu-şi respectă valorile, Liviu Ciulei a dat neîncrezător din cap. „Habar nu am. Eu trăiesc foarte retras şi nu cunosc. Nu cred că este vorba despre o tendinţă balcanică. Tendinţa balcanică este să ne înjurăm unul pe altul. Posturile de televiziune nici nu te poţi uita la ele! Tot ce fac este să se înjure unul pe celălalt şi vorbesc toţi în acelaşi timp, lucru pe care nu l-am văzut niciodată într-o emisiune străină. Asta este mahalaua politică. Sper să nu intre şi în teatru mahalaua asta a politicienilor şi a anumitor ziarişti„, a spus Liviu Ciulei, încheind într-o notă personală: „Dar nu am eu dreptul să judec lucrurile. Când judeci ceva, trebuie să ştii până la ultima virgulă ceea ce se întâmplă”, potrivit Mediafax.

Liviu Ciulei a acordat în acest an un interviu publicaţiei „ring”, cu ocazia zilei de naştere a lui Victor Rebengiuc (10 februarie). Acesta este prezentat ca fiind singurul interviu acordat de Ciulei presei scrise în 20 de ani.

În interviu, Liviu Ciulei a vorbit despre viaţa lui la momentul respectiv, precizând că nu se mai duce la teatru, dar se întâlneşte cu prieteni din lumea culturală: „Nu mă duc la teatru deoarece nici nu aud, nici nu mai văd prea bine. Mă întâlnesc mai mult cu arhitecţi, pentru că mi-a plăcut arhitectura. Nu prea mai sunt vizitat de oameni de teatru, chiar foarte puţin. Răzvan Vasilescu mă mai sună uneori. Cu Caramitru mă mai întâlnesc, pentru că are treabă aici, la Teatrul Naţional”.

Totodată, Liviu Ciulei a vorbit în interviu despre activitatea lui artistică şi colaborarea cu actori, precum Victor Rebengiuc şi celebrul Al Pacino, dar şi despre cât contează măiestria regizorului şi cât talentul actorilor în realizarea unui film sau în punerea în scenă a unei piese de teatru.

„Este colosal de greu de răspuns despre nuanţele care fac diferenţa în teatru sau film. Nu depinde neapărat de măiestria regizorului. De pildă, am lucrat cu Al Pacino. El voia să joace neapărat un erou, în «Jungla oraşelor» a lui Brecht. I-am spus că nu e potrivit pentru rol şi el a spus că nu, vrea să joace asta. Au fost cinci spectacole cu public invitat. Nu i s-a potrivit rolul şi s-a oprit spectacolul. Un mare actor, aşadar, care nu realizează un rol”, a explicat Liviu Ciulei.

În ceea ce priveşte filmul „Pădurea spânzuraţilor”, Liviu Ciulei şi-a amintit: „Filmul a fost bine primit de publicul din România. Ţin minte că după premieră nu am avut bani să-mi cumpăr doi cremwurşti (râde)”.

În schimb, la Festivalul de la Cannes, în 1965, pelicula a fost foarte bine primită. „Am fost foarte bine primiţi. De pildă, când am luat premiul de regie a venit la mine Rex Harrison, care era în comisie, tocmai avusese succes în «My Fair Lady». A venit la masa mea după spectacol şi m-a felicitat. A fost extraordinară atmosfera. După spectacol, când am mers la masă, unde erau unguri, ruşi, francezi, printre care şi Catherine Deneuve cu cele două surori ale sale, s-a sculat toată sala în picioare şi ne-a aplaudat. Emoţii au fost mai mult sau mai puţin”, a mai spus Liviu Ciulei, precizând că, dacă filmul său ar fi fost mai scurt puţin, ar fi avut şanse să primească Palme d’Or.

Pe de altă parte, Liviu Ciulei şi-a reamintit şi despre succesele lui de pe marile scene ale lumii, precizând că „a pus umărul la recunoaşterea teatrului românesc peste hotare”.

„În Australia am pus «Azilul de noapte». Am luat Premiul Criticii pe anul 1977 pentru acest spectacol. Jurnalista Marina Constantinescu a vizitat Opera din Sydney şi a relatat că ghidul a spus tuturor că acolo au lucrat mari regizori, printre care şi Liviu Ciulei. În Franţa am lucrat o singură dată şi nu a ieşit foarte bine. O piesă pe care am pus-o şi aici de mai multe ori, «Elisabeta I», am avut mare succes cu ea şi în America. Cel mai mare succes al meu a fost la Berlin, în 1967, cu «Moartea lui Danton», unde am avut 63 de cortine (ieşiri la rampă ale actorilor pentru a saluta publicul la sfârşitul spectacolului – n.r.) la premieră, numărate de regizorul de culise. Anul următor am avut o adevărată cădere cu piesa «Macbeth». A fost vina mea, pentru că am geometrizat decorul şi prin regie am eliminat aburul şi fumuriul spectacolului. Am greşit. Spectatorii au huiduit”, a spus Liviu Ciulei.

Totodată, el şi-a amintit despre plecarea din România. „Am fost invitat să plec atunci când am fost dat afară din funcţia de director artistic al Teatrului Bulandra, după ce a fost interzisă piesa «Revizorul». Ion Brad mi-a spus: «Eşti un artist mare, pleacă în străinătate!». Am plecat în 1979. În America am fost numit în biroul de consiliere la Lincoln Center. Eram împreună cu un autor de piese, Edward Albee, cu Woody Allen, cu o dirijoare americană şi cu un regizor, tot american”.

Regizorul Liviu Ciulei a murit, în noaptea de luni spre marţi, la Munchen, fiind internat în spital din cauza mai multor afecţiuni, a declarat pentru MEDIAFAX cineastul Stere Gulea, cumnat al lui Ciulei.

Născut pe 7 iulie 1923, Liviu Ciulei a studiat teatrul, la Conservatorul Regal de Muzică şi Teatru din Bucureşti, iar apoi arhitectura. A debutat ca actor în 1946, jucând rolul lui Puck în „Visul unei nopţi de vară” la Teatrul Odeon din Capitală. Ulterior s-a alăturat echipei Teatrului Municipal din Bucureşti, actualul Teatru Bulandra, unde a debutat ca regizor în 1957, punând în scenă „Omul care aduce ploaia” de Richard Nash.

Liviu Ciulei este director onorific al Teatrului Bulandra.

Cariera spectaculoasă a lui Liviu Ciulei include peste 20 de filme, la care a lucrat în calitate de regizor, actor sau scenarist, precum şi numeroase spectacole de teatru, unde şi-a pus semnătura ca regizor, scenograf sau actor, aceste producţii fiind recompensate de-a lungul timpului cu distincţii prestigioase.