Liviu Guţă, declarat MORT de familie! Prietenii şi familia i-au făcut PARASTASUL artistului: Mama lui a LEȘINAT

”E o poveste cu peripeţii foarte mari. Am plecat la fotbal dimineaţa şi de fapt eu plecasem în Iugoslavia. Nu i-am spus pentru că nu m-ar fi lăsat. Am împlinit 18 ani în podul vagonului. Era prin ’97. Nu se deschiseseră graniţele. În Iugoslavia am plecat normal, în Austria am fost în vagon. Mai muncisem în Iugoslavia la diferite munci gospodăreşti, era piaţa românilor. Ne lua cu tractorul şi ne ducea la muncă. Mă rog, nu eram chiar sclavi, sclavi, dar… Am plecat singur-singurel. Am zis ori la bal, ori la cimitir, Maică-mea îmi făcuse parastasul, nu mai ştia nimic de mine. Am stat în Austria 6 luni, unde m-au prins şi m-au băgat în lagăr. Nu era puşcărie, ci erai doar închis. Intrasem fraudulos, mi-au dat cinci ani interdicţie. Era războiul cu Kosovo atunci. M-am dus să-mi cumpăr nişte plăcinte şi nişte poliţişti civili au venit şi m-au întrebat de documente. I-am minţit că sunt sârbi pentru că ei aveau voie să meargă în Austria. M-au dus la sectie şi m-au controlat, dar nu mi-au găsit paşaportul pentru că-l aveam ascuns în chiloţi.

Începusem să mănânc paşaportul pentru că aflasem că dacă nu găsesc paşaportul te lasă să emigrezi la ei. Am apucat să mănânc vreo două file. Apoi, i-am sunat şi le-am arătat paşaportul. Ţin minte că i-a dat o palmă ăluia care m-a controlat. Apoi m-au dus cu ”limuzina” în lagăr. Seara era cu musulmanii şi de la 8 încolo începeam eu ”Frate, frate”. Îi învăţam cărţi şi jucam pe zahăr, pe d-astea. Treceam strada şi un român m-a ajutat şi m-a dus să mă angajez la câini. Nu, nu m-am gândit să sun acasă.

Când am venit, a fost surpriză maximă. Am venit cu două mărci. În Iugoslavia era un fel de pleavă, aşa, şi te prindea poliţia îi arătai aia şi te lăsa să stai. Nu, nu aş mai repeta. Nu mi-e frică de muncă, dar decât să mai trec prin ce am trecut… NU! Când am ajuns acasă, m-am întâlnit cu un prieten. Eu aveam părul lung şi fără sprâncene. Am ajuns la uşă, se uită la mine şi nu m-a recunoscut. Mama a leşinat când m-a văzut. Vreo două-trei săptămâni am stat în casă ca să-mi crească sprâncenele. Ea mi-a spus că a crezut că am fost răpit pentru trafic de organe. Ceea ce nu pot să uit deloc e că atunci când m-am urcat în tren, a venit la mine un copil, un înger, într-un tricou lung şi alb, cu ochi albaştri şi mi-a spus ”Vreau pâine”, atât am făcut aşa… cât să rupt pâine şi a dispărut. M-a încercat Dumnezeu să vadă dacă am suflet şi dacă merit să mă salveze şi el pe mine”, a povestit Liviu Guţă.

Alte articole

Victor Ponta îşi recunoaşte slăbiciunile: „Îmi place vinul roşu şi la petreceri ascult manele. Eu zic că e bine, nu?”

Boala de care suferă Liviu Guță. Ce i-au descoperit medicii: „Nu e ușor de vorbit despre asta”