Din Constanța, mergi vreo 80 de kilometri prin măruntaiele județului, pe „șoseaua bună", un drum județean care șerpuiește prin pădurile de foioase, în zona fostelor sate otomane. Nici un indicator nu-ți arată încotro s-o apuci, așa că trebuie să știi când să cobori de pe șosea și să faci la stânga, pe un drum spre nicăieri, unde și pădurile, și umbrele lor se termină brusc. La fel și România.
Suntem pe buza graniței cu Bulgaria, în localitatea Dobromir. Satele ei, Lespezi, Văleni, Pădureni, Cetatea și Dobromiru din Deal, sunt aici și-acolo, departe de piciorul omului și, și mai departe, de imaginația lui. Dobromir nu e o comună pustie nici la amiază, nici pe înserat, nici dimineața. Nici când e cald, nici când e frig, nici dacă plouă sau ninge.
Am fost de multe ori acolo și, de fiecare dată, un pâlc de femei în capoate flaușate și colorate strident mă întâmpină la prima cișmea. Își spală covoare, preșuri, haine și prosoape, dar asta doar dacă nu cumva e ora oilor să se adape.
Continuarea articolului pe libertatea.ro.
facebook
twitter
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2014/11/14517069/1-alexandru-arsinel.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/05/russia-war-prepare-vladimir-putin-883254.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/06/trump-hepta-3-scaled.jpg)
:quality(75):format(jpeg)/wp-content/uploads/2020/06/sophie-ellis-bextor-a-ajuns-de-ugenta-la-spital-fotografia-cu-care-artista-si-a-bagat-fanii-in-sperieti.jpg)
