Generaţie după generaţie, ţăranii din Rudăria au săpat în stânca dură de la poalele Munţilor Almăjului şi au făcut aici tunele în piatră, au construit baraje din trunchiuri de copac şi au creat mici lacuri de acumulare, ridicând apoi mori pe ambele maluri ale râului. Accesul la complexul de mori de apă de pe Valea Rudăriei se face din DN 57B, Iablaniţa- Oraviţa, după localitatea Prilipeţ. Drumul între Oraviţa şi Iablaniţa este bun, iar priveliştea este extraordinară, călătorul  traversând practic Munţii Semenic. Accesul către localitatea Eftimie Murgu / Cheile Rudăriei este un pic mai greoi, cei 10 km fiind destul de dificil de parcurs, din cauza drumului. Morile de apă sunt înşirate din localitatea Eftimie Murgu pe firul Rudăriţei, ieşind din sat cale de vreo 2-3 km, ultima moară fiind Moara de la Tunel.

Citeşte şi Locuri UNICE în România. Peştera lui Zamolxes şi Dracula, sanctuarul mirific al Apusenilor

Alte Articole

Oana Lis, noi detalii despre starea lui Viorel: „E trist, ...

Un alt mare actor al României a părăsit scena. Veste tristă ...

Până în anul 1970 satul s-a numit Rudăria, după numele apei pe care se găsesc cele 22 de mori (din cele aproximativ 50 care funcţionau aici în jurul anului 1870). De altfel,  în anul 1772 erau consemnate 8 mori pe acest curs de apă, iar în 1874 – 51 de mori; dar din cauza inundaţiilor din 15 mai 1910, 21 martie 1941 şi 19 octombrie 1955, astăzi se mai păstrează doar un număr de 22 de mori care, aşezate asemenea unei salbe de mărgele de-a lungul cursului apei pe o lungime de 3 km, în sat şi în afara satului. Localitatea este atestată documentar din secolul al XIII-lea (anul 1241), iar noul nume o identifică drept satul natal al revoluţionarului paşoptist Eftimie Murgu.

Citeşte şi Idei de weekend: Pietrele lui Solomon, un peisaj mitic, desprins din legendă FOTO

Fiecare moară poartă un nume (de regulă al familiei care a construit-o) şi, de asemenea, are legendă ei, mai mult sau mai puţin fantastică. Despre omul care a cosntruit Moara de la Tunel   se spune că ar fi săpat în munte, cu uneltele vremii, un tunel de zeci de metri pentru a aduce apa care să pună în mişcare roată morii. De asemenea, la Moara Îndărătnică piatră se învârteşte în sensul invers acelor de ceasornic, fapt considerat o ciudăţenie.

Citeşte şi IDEI DE CĂLĂTORIE: Gura Iadului, vulcanul ascuns din Banat GALERIE FOTO

Una dintre legende, a Dăinuirilor, spune că dacă îţi potriveşti ceasul după porunca naturii şi vei petrece o noapte în Moara Îndărătnică, în timp ce moara merge în gol, dimineaţă te trezeşti întinerit, deoarece piatra morii macină timpul înapoi.

În Legenda Svinecei se spune că la moară Roşoanea, în noaptea de Sânziene, când printre oameni coboară duhurile bune şi cele rele, măcina o fată foarte frumoasă, iar un moş care trecea pe-acolo şi care se transformase în vârcolac datorită unei monede blestemate, a necinstit-o, după care a ucis-o. Continuarea legendei spune că pe vale cobora zâna cea bună şi văzând atâta cruzime l-a transformat pe moşneag în lup, blestemându-l: „să nu poţi deveni om până nu sapi cu ghearele şi cu dinţii pe sub stânca pe care stai, un tunel la capătul căruia să construieşti o moară la care tu să nu ai rând niciodată”. Pe partea răului unde s-a întâmplaat grozăvia a rămas un loc pietros pentru totdeauna. Părinţii, în căutarea fetei, au pierit îngheţaţi pe stâncile Rudăriei. În primăvară, în locul unde au urcat cei doi au apărut stâncile Adam şi Eva, unele din cele mai frumoase stânci din Banat.

Citeşte şi Lacul Ursu din Sovata, lacul cu cel mai pronunţat efect de heliotermie din lume

Aceste mori de apă deosebite reprezintă practic o pagină din istoria noastră, având o foarte mare o foarte mare valoare etnologică, antropologică şi arhitecturală. Ele au fost reabilitate cu sprijinul Muzeului Astra din Sibiu, fiind aduse şi câteva modificări structurii originale. Astfel, roţile de lemn au fost înlocuite cu unele metalice, numai două mori păstrându-şi roţile iniţiale, conductelor de lemn le-au luat locul cele metalice, din nou doar două mori fac excepţie, iar unele structuri de rezistenţă au fost făcute cu ciment în loc de piatră. Dar, chiar şi cu aceste modificări, care nu afectează conţinutul şi nici aspectul zonei, rezervaţia de la Rudăria îşi păstrează farmecul şi poate fi o destinaţie ideală de călătorie.