Rândurile de mai jos, gândurile unui om ca şi noi, ne dau ocazia să reflectăm…

„În 2006, mama a fost diagnosticată cu cancer de colon. A murit de Crăciun, în 2008, la vârsta de 55 de ani. Eu aveam 32. Cât timp a fost bolnavă m-am gândit să-i scriu o scrisoare în care să-i spun toate lucrurile pe care nu i le-am spus: cât de mult o iubesc şi de ce. N-am apucat să-i scriu acea scrisoare, dar continui să mă gândesc la toate acele lucruri mici pe care aş fi putut să i le spun”.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Program Carrefour pentru Ziua Muncii și Sărbătorile Pascale. ...

Poșta Română, anunț despre distribuirea pensiilor în luna ...

• Cum de făceai aluatul de plăcintă aşa elastic? Eu nu reuşesc niciodată. Al meu se fărămitează şi se rupe şi tot timpul merele ies afară. Plăcintele tale erau făimoase, nu se comparau nici cu cele de la faimoasele patiserii. Mă păcăleam spunându-mi că urmându-ţi reţeta o să-mi iasă la fel. N-am reuşit!
• Îmi pare rău că te-am minţit când mi-ai găsit ţigările în buzunarul jachetei, când eram la liceu! Ţi-am spus: „Nu sunt atât de proastă, mamă. Sunt ale lui Claire. Dar eram proastă şi ştiam asta. Îmi lipseşte până şi mişcarea aceea din ochi a ta care m-a făcut să-mi fie ruşine şi să mă las de fumat de-atunci”.

Citeşte continuarea pe Sfatulparintilor.ro.