„Mă naşte viaţa, mă-nghite cerul”. Doliu uriaş după ce preotul a murit într-un cumplit accident. Lasă cinci copii orfani

Doliu în comuna Tudor Vladimirescu din Botoşani, unde un preot şi-a pierdut viaţa într-un cumplit accident rutier, diminică seara.

“Mă naște viața, mă-nghite cerul”. Doliu uriaş într-o comună din Botoşani, după ce preotul a murit într-un cumplit accident. Ionuţ avea doar 39 de ani şi a lăsat în urmă cinci copii

Ionuț Miorcăneanu şi-a găsit sfârşitul între localităţile Hăneşti şi Vlăsineşti. Într-o curbă, preotul a pierdut controlul maşinii şi a intrat pe contrasens, iar de aici direct într-un cap de pod.

Şoferul a suferit răni grave, iar medicii sosiţi la faţa locului au încercat în zadar să îl resusciteze. Pentru bărbatul de 39 de ani nu s-a mai putut face nimic. Autoritățile au deschis în cauză un dosar penal pentru ucidere din culpă.

Născut pe 5 ianuarie 1982, în municipiul Botoşani, Ionuț Miorcăneanu a fost elev al Școlii Generale nr. 13 din oraș. În anul 2001 a absolvit Seminarul Teologic „Sfântul Gheorghe” Botoșani. În același an, părintele Ionuț a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” Borolea, comuna Hănești, Protopopiatul Săveni. Un an mai târziu, începând cu data de 1 iulie, a fost transferat ca preot paroh la Parohia „Sfinții Voievozi” Tudor Vladimirescu. În urma sa au rămas cinci copii, care nu vor mai avea cui să-i spună tată.

Doliu în Botoşani: Mă naște viața, mă-nghite cerul

Azi nu e ieri, nici azi nu-i mâine,/În ploi de vară crește gerul/Din timp, cu lut, mă-mbracă eul/Mă naște viața, mă-nghite cerul

Vestea morţii sale a căzut ca un trăsnet printre credincioşi, care îi plâng moartea fulgerătoare. Cei mai mulţi i-au distribuit una dintre poeziile scrise chiar de el pe reţelele de socializare. Poemul se numește ”Ieri”:

Am vrut să bat în porți de stele

Să urlu-n lună, să-i dau foc

Dar rătăceam ca-ntr-o clepsidră –

Nisipul umed stă în loc.

Am vrut să prind în lanțuri veri

Să-nghit prin ceară lumânări

Dar mă certau crinii din curte,

Roși trandafiri rosteau ocări.

Aveam și aripi de lumină

Și ochii mari de infinit

Gustând din păpădie vântul

Mânjeam bătrânul antracit.

Azi nu e ieri, nici azi nu-i mâine,

În ploi de vară crește gerul

Din timp, cu lut, mă-mbracă eul

Mă naște viața, mă-nghite cerul!

Durere fără margini printre credincioşi

Potrivit botoşăneanul, unul dintre cei care au vorbit, duminică seara, despre plecarea dureroasă a părintelui Ionuț Miorcăneanu este și preotul protopop Constantin Macuc:

”Astăzi a plecat către Dumnezeu un bun coleg și prieten: părintele Miorcăneanu Ionuț, de la parohia Tudor Vladimirescu. Cei care l-au cunoscut îl știu de o eleganță rară, timid, respectuos, răbdător, cu credință, cu bun simț. Om de cuvânt și de onoare! A dus ani de zile greul unei parohii misionare, fiind om al faptelor! O biserică restaurată, o casă parohială, o casă praznicală, un foișor și o troiță la Tudor Vladimirescu, o biserică construită din temelii la Sărata Basarab, vor vorbi și aminti despre el în timp… Credința, priceperea, efortul, dragostea de Dumnezeu și de enoriași se văd și fizic în urma lui!

A fost un factor de echilibru și un luptător pentru Ortodoxie în linia întâi! Rămân în urmă o soție îndurerată și trei copii. Alături de ei și noi, toți care te-am cunoscut, te vom plânge și ne vom ruga pentru tine, frate dragă și bun camarad! Probabil aceleași sentimente îi vor încerca și pe enoriașii pe care i-ai păstorit cu atâta dragoste! Ai plăcut și Celui Care a avut încredere în tine și ți-a încredințat atâtea suflete spre mântuire, încât a considerat că la 40 de ani ostenelile tale trebuie să înceteze și meriți să îți iei răsplata! “Fericiți cei morți, cei ce de acum mor întru Domnul! Da, grăiește Duhul, odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin după ei!” (Apoc. 14, 13) Domnul Dumnezeu să te așeze cu drepții și să te ierte de cele ce ca un om ai greșit în viață!”