„Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) solicită sprijinul tuturor autorităţilor publice, dar mai ales Avocatului Poporului, autorităţi care prin lege au posibilitatea contestării recentei ordonanţe de urgenţă, dar şi explicaţii Consiliului Superior al Magistraturii, Ministerului Justiţiei şi Ministerului Public pentru a cunoaşte care au fost motivele neimplicării directe a procurorilor, până în prezent, în efectuarea operaţiunilor de interceptare şi supraveghere astfel cum a dispus totdeauna legea, precum şi considerentele încredinţării şi acceptării derulării acestor operaţiuni de către un serviciu specializat în domeniul informaţiilor privitoare la siguranţa naţională”, se arată într-un comunicat al AMR. 

Potrivit sursei citate, AMR respinge ordonanţa şi critică procedura prin care aceasta a fost adoptată.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Viorel Hrebenciuc a pierdut la ICCJ procesul cu ANI privind confiscarea ...

Fostul ministru al Sănătății Sorina Pintea, condamnată la ...

„Mergând pe o procedură eronată, netransparentă s-a ajuns ca o autoritate administrativă autonomă, cu atribuţii în organizarea şi coordonarea unitară a activităţilor care privesc apărarea ţării şi siguranţa naţională, aşa cum este Consiliul Suprem de Apărare a ţării, să dispună asupra funcţionării justiţiei peste legile speciale care o guvernează, dar şi peste legea fundamentală. Astfel, ‘custodele’ interceptărilor şi supravegherilor nu este altcineva, în raport de propunerea legislativă adoptată, decât tot Serviciul Român de Informaţii, printr-un intermediar al său, Centru Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor, autoritate care nu apare înregistrată/înfiinţată, ‘la vedere’ în niciun act oficial”, susţine AMR.

În completare, AMR consideră că nu este posibil ca un organism care va fi însărcinat cu derularea unei părţi din actul de justiţie să rămână necunoscut ca modalitate de înfiinţare, administrare şi reprezentare.

„Dacă Centrul Naţional de Interceptare a Comunicaţiilor este o unitate militară secretă, astfel cum au ajuns în spaţiul public informaţiile, în ultimul timp, pornind de la acest aspect, rezultă că acesta funcţionează obligatoriu pe baza principiului subordonării, motiv pentru care suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm în ce măsură instituţia aleasă poate garanta o independenţă deplină operaţiunilor ce ar trebui să se realizeze potrivit menţiunilor din actul normativ. Această modalitate ocultă de lucru, lipsa de asumare a responsabilităţilor în respectarea legii ale cărei dispoziţii, deşi erau clare, precise, au fost nesocotite cu bună ştiinţă atâţia ani sunt cauze care ne-au adus în situaţia de astăzi. Soluţia identificată „în grabă” de Executiv dovedeşte că, sub pretextul rezolvării acestei situaţii prezentate apocaliptic, în realitate, s-a urmărit cu intenţie, nescuzabil, revenirea la modalitatea de lucru anterioară pronunţării deciziei Curţii Constituţionale, chiar în condiţii mult înăsprite”, se arată în comunicatul citat.

Potrivit AMR, implicarea SRI prin asigurarea suportului tehnic necesar activităţilor de interceptare şi executare a mandatelor care nu se referă la siguranţa naţională reprezintă o „nesocotire gravă a legii”.

„Mai mult decât atât, atribuirea calităţii de organ de cercetare penală specială SRI cu toate implicaţiile ce decurg din această calitate, anume posibilitatea de a lua chiar şi măsura reţinerii şi de a deţine spaţii proprii pentru aducerea la îndeplinire a acestei măsuri, în condiţiile în care prevederile art. 209 alin.1 Cod procedură penală nu fac nicio distincţie între organele de cercetare penală amintite la art.57 Cod procedură penală, conduce la pierderea tuturor progreselor înregistrate în ultimii 26 ani împotriva concepţiilor şi practicilor unui stat totalitar, cum a fost cel anterior anului 1989, întemeiat pe organe de forţă”, susţine AMR.

Asociaţia Magistraţilor consideră că a fost extinsă „în mod nepermis” aria organelor de cercetare penală speciale, reglementare existentă şi în prezent, dar care a vizat numai ofiţerii anume desemnaţi de către comandanţii unităţilor militare, comandanţii de garnizoană, comandanţii centrelor militare şi căpitanii porturilor.

„Această prevedere a garantat până acum, fără nicio excepţie, faptul că nu pot fi organe de cercetare penală speciale angajaţii Serviciului Român de Informaţii, răspunzând în acest mod unor exigenţe elementare unui stat de drept ce a consolidat principiile unei democraţii autentice. Până în prezent, angajaţii acestui serviciu de informaţii au avut, potrivit reglementărilor legale care s-au bucurat de publicitate, numai competenţe în acordarea de sprijin la efectuarea anumitor activităţi de cercetare penală, pentru infracţiuni privind securitatea naţională. Toate persoanele aflate în cele mai înalte funcţii care au reclamat zilele acestea respectarea deciziei instanţei de contencios constituţional, prin soluţia ,,de avarie’, identificată şi adoptată, nu au făcut decât să nesocotească scopul deciziei şi să ignore cele mai elementare principii ale statului de drept”, se mai menţionează în comunicatul AMR.

Potrivit Asociaţiei Magistraţilor, instituirea unui control, cu titlu general, asupra modalităţii în care sunt executate mandatele de interceptare şi supraveghere tehnică, prin concentrarea numai în responsabilitatea unui singur judecător, respectiv a preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a acestor atribuţii, imposibil de realizat, în concret, reprezintă o altă măsură incorectă.

„Verificarea unui număr considerabil de mandate de interceptare şi supraveghere, emise anual, în măsură să dezechilibreze şi cele mai relevante statistici în materie, la nivel mondial, exclude reprezentantul instanţei supreme de la posibilitatea desfăşurării oricărei alte activităţi profesionale, chiar dacă ar mai delega pentru această activitate şi un alt judecător. De asemenea, nominalizarea unui judecător anume, raportat la funcţia deţinută şi instanţa de unde provine, prin chiar actul normativ adoptat, contestat, încalcă principiul repartizării aleatorii, principiul după care funcţionează, ca regulă, în prezent, sistemul judiciar, şi înlătură posibilitatea ca orice judecător care are competenţa să instrumenteze cauze în materie penală să poată controla activitatea de urmărire penală, aşa cum se întâmplă cu toate celelalte acte supuse controlului judecătoresc, dar mai ales aşa cum rezultă din ansamblul normelor de procedură, în vigoare”, consideră AMR.

În comunicat se mai atrage atenţia asupra faptului că desemnarea preşedintelui Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie drept ‘unica entitate în măsură să confirme legalitatea executării mandatelor de interceptare şi supraveghere tehnică’, potrivit viziunii ordonanţei de urgenţă adoptate, reprezintă o ‘reiterare a excepţiei instituite pentru desemnarea şi funcţionarea completurilor de 5 judecători’, de această dată ‘la o scară mult mai gravă’ şi încălcând regulile procedurale obligatorii pentru întreg sistemul judiciar, anume repartizarea aleatorie.

„O menţiune deosebit de periculoasă, în măsură să genereze incertitudine, prin modalitatea în care a fost redactată, care suferă, la o primă examinare, de aceleaşi vicii reţinute şi în sarcina recentelor dispoziţii declarate neconstituţionale în ceea ce priveşte claritatea, precizia şi previzibilitatea, se referă la faptul că detalierea condiţiilor concrete, a modalităţii în care se va realiza controlul exercitat de către reprezentantul instanţei supreme urmează a fi explicate prin modificarea regulamentului de organizare şi funcţionare al instanţei. AMR solicită responsabilitate tuturor factorilor de decizie într-un moment important, care poate să ne deschidă uşa spre viitor sau, dimpotrivă, ne poate întoarce pentru multă vreme în trecut”, se arată în comunicat.