Maia Morgenstern: „Familia mă ajută să nu mă risipesc, să nu-mi iau nasul la purtare”

A uimit de fiecare dată publicul cu interpretările sale de excepţie. Un punct de reper, o adevărate personalitate, l-a reprezentat şi încă îl reprezintă actriţa Maia Morgenstern pentru teatru şi cinematografia românească. Familia, cei trei copii, Tudor Aaron, Eva Leea Cabiria şi Ana Isadora, i-au făcut viaţa mai frumoasă. Familia joacă un rol esenţial în viaţa artistei. O ajută să nu se risipească şi să nu-şi ia nasul la purtare, cum îi place să spună, scrie ReplicaOnline.ro. La îndemnul tatălui a devenit actriţă.

Debutul în cinematografie s-a produs în anul 1983, cu filmul „Prea cald” pentru luna mai, în regia Mariei Callas Dinescu. Numele artistei – Morgenstern – în traducere înseamnă Steaua de dimineaţă, iar în germană e vorba de Luceafarul de dimineaţă, acesta fiind şi un alt nume dat Fecioarei Maria, Maicii Domnului, fapt care a contribuit la alegerea sa în rolul din Patimile lui Hristos, din 2004, întrucât regizorul filmului, Mel Gibson, fiind un devotat romano-catolic, a luat şi acest lucru în considerare pe lânga originea ei.

I-a adus faimă şi filmul Balanţa, realizat de Lucian Pintilie, actriţa fiind astfel declarată Steaua de mâine. Cu toate acestea, emoţiile când interpretează un rol nu au dispărut şi crede că acestea contribuie la frumuseţea existenţei sale artistice. În cadrul unui interviu acordat în exclusivitate cotidianului Replica – înainte de a urca pe scena din Constanţa, unde a interpretat-o cu măiestrie pe Maitreyi -, Maia Morgenstern vorbeşte despre împlinirile artistice şi proiectele de viitor.

Citeşte un interviu cu actriţa Maia Morgenstern pe ReplicaOnline.ro.

Alte articole

Maia Morgenstern va fi bunică! Fiica celebrei actrițe urmează să nască. Nu se știe cine este tatăl copilului, iar ipostaza în care s-a afișat Cabiria i-a surprins pe internauți

Maia Morgenstern lansează acuzaţii grave, într-o notă misterioasă: „Sunt supusă unor atacuri imunde, mizerabile. Se pune sub semnul întrebării dreptul meu de a munci în teatru”