Mănăstirea Sfântul Pantelimon, credinţă, minuni şi rugăciuni într-o fostă unitate militară din Teleorman

Între localităţile Balaci şi Siliştea Gumeşti, pe o întindere de câteva hectare, într-o profundă linişte, Mănăstirea Sfântul Pantelimon îşi deschide zilnic porţile pentru credincioşii ori pentru curioşii care vor să vadă cum o fostă unitate militară s-a transformat într-un lăcaş de cult.

25 dec. 2014, 11:20
Mănăstirea Sfântul Pantelimon, credinţă, minuni şi rugăciuni într-o fostă unitate militară din Teleorman

Mănăstirea impresionează prin istoricul ei, dar şi prin fenomenele misterioase care au avut loc sub acoperişul ei. În urmă cu câţiva ani icoanele din mănăstire au început să plângă cu lacrimi de mir şi de sânge. Urmele sunt vizibile chiar şi în prezent.

Citeşte şi Au găsit o cutie sub ALTARUL unei biserici. Cand au deschis-o preoţii au ÎNMĂRMURIT

„Istoricul mânăstirii este destul de frumos. Am înţeles că în 1945 – 1947 s-au ridicat aceste clădiri şi au devenit patru unităţi militare. Acestea au durat până când comandantul unităţii a pus drapelul în geantă şi a plecat cu un avion în străinătate. În 48 de ore s-a desfiinţat unitatea militară şi a devenit casă de copii din 1960 până în 1988. Din 1988 partea de aici de la drum, deci una din unităţi, a rămas părăsită şi în ’98 a fost preluată de Episcopia Alexandriei şi Teleormanului. Preasfinţitul a venit în Teleorman în ’96, când s-a înfiinţat Episcopia”, a declarat pentru AGERPRES stareţul Antonie Liţă.

Potrivit acestuia, în prezent există două clădiri ale mănăstirii în cele trei unităţi militare preluate.

„Mănăstirea a luat fiinţă în 1998. Pe 17 septembrie s-a ‘predat’ Episcopiei Alexandriei şi Teleormanului şi avem slujbă zilnică, Sfântă Liturghie. Rânduiala de slujbă nu se schimbă niciodată, doar că apar clădirile aşa cum au fost ale unităţii. În timp o să le restaurăm. Vrem să punem acoperişurile ca să nu se deterioreze clădirile, mai avem câteva să le acoperim. Cu timpul va deveni o mănăstire bogată în personal şi o să fie cea mai puternică din Teleorman, nu zicem din ţară. În 2004 am cerut binecuvântarea Preasfinţitului Galaction să citim la Psaltire încontinuu şi ziua şi noaptea şi în 2 februarie au început să plângă icoanele, una din biserică ce este mai veche. Mai înainte, în 2003, era părintele Maximilian, care ar fi văzut câteva picături pe acea icoană. A venit să îmi spună că acea icoană este izvorâtoare de sfânt mir. Mai târziu, pe 2 februarie 2004, de întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos, chiar în noaptea spre 3 februarie, a început să curgă mir din această icoană şi a tot curs până s-a făcut o baltă de mir. Au venit să vadă preoţi din Roşiori, poliţia din sat, primarul, credincioşi, că era Postul Paştelui. Apoi au început mai multe icoane să dea mir şi lacrimi şi trei icoane de la catapeteasmă au dat lacrimi de sânge plus o icoană pe care o avem aici în casă”, spune stareţul Antonie Liţă.

Multe dintre clădirile fostei unităţi au fost renovate şi întreţinute, iar altele sunt în curs de renovare. Călugării stau acum în fostele dormitoare ale soldaţilor ori îşi desfăşoară activitatea în vechile clădiri administrative. Chiar şi după atâţia ani, de jur împrejurul mânăstirii, construcţiile rămase în paragină transmit spiritul soldăţesc de altădată. Din puţinul lor călugării împart cu cei care le trec pragul. Turiştii sunt întâmpinaţi cu drag, iar cazarea este gratuită în limita locurilor disponibile. Turişti mai mulţi vin la hram, de Sfântul Pantelimon şi pe 13 noiembrie la Sfântul Ioan Gură de aur.

În preajma Mănăstirii Sfântul Pantelimon se află şi un fost aeroport care făcea parte din unitatea militară. Turiştii au acces neîngrădit pe pistă, cât şi la celelalte mănăstiri amplasate în aceeaşi zonă, pe terenul fostei baze militare.


loading...