Manualul oamenilor străzii. Un cerşetor român din Italia dă lecţii de supravieţuire în Corriere della Serra

„Dacă dormi în aer liber cum mi se întâmplă mie, alegi un cartier bun, trebuie să fie un cartier de bogați: e mai multă poliție și ești în siguranță. Dacă nu găsești un portic liber, cauți grătarele de la metrou: ceva curenți de aer cald se simt chiar și noaptea târziu.

Fundamental este să ai un sac de dormit. Pui trei, patru, în esență toate perechile de ciorapi, și scoți încălțămintea pe care oricum cu picioarele înfofolite nu mai reușești să o porți, având grijă să o tragi înăuntru și să o așezi la capătul sacului. Niciodată să nu o lași afară, altfel o fură: este regulă. Niciodată să nu uiți să-ți ascunzi încălțămintea, nici dacă ești complet beat„, spune Petru Mitrică, românul pe care reporterul italian l-a întâlnit la o cantină Caritas, din Milano.

„Vin de la Iași, din partea de sus a României, la graniță cu Moldova, și tocmai din acest motiv mă consider norocos. În sensul că iarna prin acele părți sunt chiar și minus treizeci de grade. Sunt în Italia de șaisprezece ani. Aveam un loc de muncă și o soție, stăteam împreună plătind chirie pentru o garsonieră. Conduceam camioane. Apoi firma s-a închis, m-a concediat, nu mai reușeam să plătim chiria, ea a plecat și au am început cu problemele. La ce vârstă am, cine mă angajează? Fac mici lucrări în unele săptămâni, o dată ca zidar, o dată ca zugrav, dar nimic serios și de durată, niciodată„, a mai spus acesta, citat de gazetaromaneasca.com.

„Din când în când mă opresc într-un adăpost și sunt unicul alb. Aceasta este problema: nu vrem să stăm cu negri. Scuipă, nu respectă regulile… Îi înjuri și fugi! Există blocuri abandonate. Și trotuare sunt la discreție, deși poliția și carabinierii te trezesc și insistă să te ducă în adăpost. Oh, au dreptate: riști să mori, și vei vedea câți vor muri pe această vreme. Pregătește-te”, continuă Petru Mitrică.

Nu îi place Milano: „Nu. Am fost la Cremona un an. În jur erau canale și râul Pad pentru a pescui crap, a mânca și a nu cere de pomană la cantinele de săraci… Și apoi erau femeile negre. Un șir de femei negre, pe străzi… Dacă insistai, cu numai cinci euro aveai dragoste”.