Documentele secrete dezvăluite de Wikileaks dezvăluie unele detalii nostime despre simpatiile şi fobiile întâlnite în înalta diplomaţie internaţională, dar astfel de dezvăluiri sunt o excepţie, pentru că de obicei trebuie să aşteptăm între 25 şi 50 de ani pentru ca guvernele să permită accesul la informaţii care în prezent sunt clasificate, deşi unele nu au întotdeauna implicaţii asupra politicii sau a siguranţei naţionale.

Adam Macqueen, cunoscut pentru interesul său faţă de satira politică, reflectat în articolele publicate în revista Private Eye, a investigat acţiunile guvernelor britanice din ultimele decenii, iar descoperirile sale sunt înscrise în cartea menţionată mai sus. Privite la distanţă în timp, aceste detalii arată cum uneori politicienii irosesc timpul şi banii pentru probleme foarte puţin importante sau chiar suprarealiste.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

Drama trăită de o tânără care nu se poate angaja din cauza ...

Cel puţin cinci morţi şi 33 de răniţi în sudul Chinei, ...

Într-o scrisoare trimisă în anul 1969 de secretarul de stat George Thomas premierului Harold Wilson, se avertiza asupra simpatiei faţă de independentiştii galezi observată în discursurile Prinţului Charles. Astfel, Prinţul Charles a fost considerat de guvernul de la Londra drept un posibil terorist la sfârşitul anilor ’60. Conform corespondenţei prezentate în carte, acestuia i s-a cerut ca înaintea oricărui discurs să se consulte cu miniştrii asupra problemelor pe care le poate aborda. Charles a respectat sfatul, iar 30 de ani mai târziu, premierul Gordon Brown a ajuns să se plângă că acest obicei este „o pierdere de vreme” pentru guvernul său, scfrie Agerpres.

Cât despre masa pentru călcat a lui Margaret Thatcher, acest obiect s-a numărat printre achiziţiile ocazionate de mutarea ei la Downing Street. Cu câteva săptămâni înainte de a se instala aici, s-au publicat cheltuielile în valoare de 1.700 de lire sterline determinate de această mutare, sumă care a înfuriat-o pe „Doamna de Fier”. Ea a cerut o listă detaliată a cheltuielilor, pe care se regăsea vesela ce a costat 209 lire sterline şi lenjeria de pat în valoare de 464 de lire sterline. Noul premier a considerat aceste cheltuieli drept excesive. „Pot să-mi folosesc propria veselă, iar cât priveşte lenjeria de pat, pentru că voi avea un singur dormitor, putem înapoia magazinului restul lenjeriei?”, întreba ea într-o scrisoare în care mai precizează că-şi va plăti singură masa de călcat.

Printre alte detalii interesante din carte mai vedem o scrisoare de mulţumire expediată guvernului de la Londra de către Nelson Mandela, căruia ambasada Marii Britanii i-a trimis nişte cărţi în închisoare pe vremea când această ţară încă nu condamna regimul de apartheid, gest care l-a surprins pe cel care urma să devină mai târziu preşedinte al Africii de Sud.