MĂRTURIA unui neurochirurg despre LUMEA DE DINCOLO: Acolo sunt fluturi, nori roz şi muzică angelică

Subiectul vieţii dincolo de moarte a născut dintotdeauna polemici aprinse. Unii sunt convinşi că după încheierea trecerii noastre pe Pământ ne aşteaptă un loc mai bun, însă scepticii resping cu tărie această idee şi susţin că după viaţă nu este absolut nimic. Un om de ştiinţă care făcea parte din cea de-a doua "tabără" a avut însă ocazia să ajungă în lumea de "dincolo" şi norocul să ajungă să povestească acest lucru.
Romania TV
09 oct. 2012, 20:30
MĂRTURIA unui neurochirurg despre LUMEA DE DINCOLO: Acolo sunt fluturi, nori roz şi muzică angelică

Neurochirurgul Eben Alexander, şcolit la Harvard, s-a transformat dintr-un sceptic într-o persoană care povesteşte tuturor cum arată Raiul. Asta în urma unei experienţe în afara corpului, trăită în timp ce s-a aflat în comă timp de şapte zile, după ce a fost diagnosticat cu meningită.

Fluturaşi, bucurie şi norişori roz, dar şi „un cântec angelic care se aude din văzduh”: acesta este Raiul zugrăvit de Eben Alexander după o „odisee” de şapte zile în afara propriului corp.

Neurochirurgul a fost un sceptic toată viaţa lui şi nu a crezut niciodată poveştile pacienţilor lui, care i-au descris adesea despre experienţele lor de dincolo de viaţă.

În 2008, bărbatul a fost diagnosticat cu meningită bacteriană şi, din cauza bolii, s-a aflat în comă timp de o săptămână. În acest interval creierul lui nu a funcţionat deloc, însă perioada i-a servit pentru a-şi descoperi credinţa într-o lume mai bună.

El povesteşte că a călătorit pe un tărâm plin de fluturi, norişori roz şi muzică angelică, unde a avut ca însoţitoare o femeie foarte frumoasă, cu ochi albaştri. Deocamdată şi-a spus povestea într-un eseu publicat în Newsweek, ca avanpremieră la cartea pe care urmează să o lanseze, „Proof of Heaven”. „Ca neurochirurg, nu am crezut în fenomenul experienţelor legate de apropierea de moarte”, scrie Eben Alexander, explicând totodată schimbarea de paradigmă care s-a produs în mintea sa. Dacă înaintea acestei experienţe punea poveştile pacienţilor pe seama capacităţii creierului de a zugrăvi imaginile pe care noi ne dorim să le vedem, după ce a devenit el însuşi un pacient a avut ocazia să experimenteze „ceva atât de profund încât poate fi considerat un argument ştiinţific pentru a crede în conştiinţa de după moarte”.