Mărturie tulburătoare din iadul ATI-COVID: „E ca o paralizie inconştientă, nu-ţi dai seama când te degradezi. Îi auzi cum aleargă pe holuri şi te întrebi cine a mai murit”

Răzvan Suciu are 42 de ani şi 120 de kilograme. E un munte de om, aşa cum singur recunoaşte, şi tocmai din acest motiv nu a crezut nicio secundă că ar putea fi doborât de vreun virus. Şi, totuşi, a ajuns pe un pat de spital, în secţia ATI.

29 oct. 2021, 13:40
Mărturie tulburătoare din iadul ATI-COVID: „E ca o paralizie inconştientă, nu-ţi dai seama când te degradezi. Îi auzi cum aleargă pe holuri şi te întrebi cine a mai murit”

Mărturie tulburătoare din iadul ATI-COVID. Şi nu a fost singurul căruia parşivul virus i-a dat peste cap planurile. Alături de el, şi ceilalţi membri ai familiei s-au infectat. S-a întâmplat la un picnic. Din fericire, copiii şi soţia au dezvoltat forme uşoare ale bolii. Răzvan nu a fost, însă, la fel de norocos.

La aproape o săptămână de la internare, starea mea începe să se degradeze din ce în ce mai mult. Simți cum aluneci înapoi, fără să spun cuvinte mari, în urma vieții. Pentru mine cel mai macabru lucru a fost acel moment în care simțeam că mă degradez, simțeam că nu mai rezist, simțeam că pierd ultima putere din mine și ultima speranță cu care mă pot agăţa de viaţă. Cred că numai credinţa în Dumnezeu și dorința să-mi revăd copiii și familia m-au adus înapoi din macabrele şi recile gheare ale morţii. Este exact lucrul pe care l-am simțit”, povesteşte Răzvan, sleit de puteri, pentru Digi24

Bărbatul nu apucase să se vaccineze. Nu pentru că nu ar fi crezut în vaccin, ci pentru că a crezut că are tot timpul.

Citeste si Medic român din Suedia, avertisment privind tratamentele anti-covid de pe piaţa neagră: „Medicina de bloc poate ucide”

Ironia sorții și senzația mea că sunt invincibil, am zis că săptămâna viitoare, luna viitoare o să-l fac. N-am zis niciodată că nu cred, dar am amânat. Eu sunt un munte de om, 120 de kilograme, am zis că nu mă învinge nimeni, sunt puternic, sunt viu, sunt tânăr, dar nu e deloc aşa.

E o boală perfidă, câteodată te atrage așa, în capcana ei, te duce și parcă te captează, ca o paralizie inconștientă, te duce până într-un punct, iar de acolo ești ca într-un fel de anestezie, nu-ți dai seama cum decazi. Aluneci într-un întuneric și parcă pici într-o văgăună și tu încerci să te agăți cu disperare, ca și cum cazi într-o fântână întunecată și rece și încerci să te ridici, dar e imposibil. E macabru ce se întâmplă uneori. Auzi seara pe holuri cum se aleargă, nu știi cine și cum a mai pierdut o luptă cu viața„, povesteşte bărbatul, cutremurat de experienţa pe care tocmai o traversează.

Citeste si Varianta Delta a coronavirusului se poate transmite cu uşurinţă de la persoane vaccinate la persoanele de contact din locuinţa lor