Mărturii cutremurătoare după tragedia aviatică din Ucraina: „Corpuri CĂDEAU din cer, am crezut că sunt BOMBE”

Un avion de pasageri aparţinând Malaysian Airlines a fost doborât joi în estul Ucrainei. Toți cei 298 de oameni aflați la bord au murit. Este cea mai mare pierdere de vieți omenești din conflictul din estul Ucrainei. Toți pasagerii erau de diverse naționalități, nu aveau nicio legătură cu ceea ce se întâmplă în Ucraina, iar acest eveniment aduce conflictul ucrainean în plan internațional. Acum, toată lumea se întreabă cum s-a putut întâmpla această tragedie.

Luni, echipele ucrainene au finalizat operaţiunile de căutare a corpurilor neînsufleţite ale pasagerilor decedaţi în urma prăbuşirii avionului Boeing 777 al companiei aviatice Malaysia Airlines. Chiar şi aşa va fi foarte greu de aflat exact ce s-a întâmplat.

„Totul a început când am auzit zgomotul avionului. Apoi, a fost o explozie. Au început să cadă lucruri. Era un nor mare și negru în direcția Grabovo. Probabil că explodaseră aripile și cea mai mare parte a avionului. Dar aici, corpurile au început să cadă din cer, pe acoperișuri și în grădini„, a povestit un martor.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

„Corpurile zburau către mine. Casa mea e aceea de acolo. Au început să zboare către mine și apoi să cadă. Am crezut că sunt bombe. Și el a crezut la fel. Am crezut că vor începe să explodeze„, a declarat un alt martor. 

Alte articole

Rachetele Rusiei au doborât un avion cu 38 de pasageri. Vladimir Putin recunoaşte oficial catastrofa aviatică

„E foarte greu și tragic să trăiești așa ceva, când orașele noastre sunt atacate. Ne ucid copiii. Dar nimeni nu ne aude strigătele. Acum s-a întâmplat asta și toată lumea va auzi. Cred că avionul a fost depresurizat, iar oamenii au fost aruncați din avion și apoi au căzut pe pământ. Unele corpuri sunt goale. Au căzut hainele de pe ele. I-am găsit și pe ei și hainele. Am găsit cadavre pe scaune, unii au căzut cu tot cu scaunele. E război împotriva civililor. Acolo erau numai civili. Singurele victime sunt civilii”, spune alt martor.

„Am primit un mesaj de la o prietenă comună care m-a întrebat dacă el este în acel avion către Kuala Lumpur. Ultima oară când am vorbit cu el îmi spusese că merge în Bali, așa că nu știam dacă are vreo escală sau dacă avionul se îndrepta direct către Bali fără să se mai oprească în altă parte. I-am spuscă nu sunt sigură, dar pot să aflu. Vrei să fac asta? Și ea mi-a spus: Da, cât de repede poți! Mi-am dat seama imediat că ceva nu era în regulă și am întrebat-o de ce vrea să știe dacă A. era în acel avion. Mi-a spus că s-a prăbușit un avion care plecase din Amsterdam spre Kuala Lumpur și că el ar fi trebuit să fie în acel avion. (…) Am crezut că fata aceea nu știa ce spune, pentru că nu credeam că se duc acolo și nu știam că plecaseră din Amsterdam, crezusem că plecaseră din Germania, de unde locuia prietena lui. Nu știam exact locul de unde au plecat. Am văzut că pe Internet știrea prăbușirii era pe primele pagini ale ziarelor, dar nu am făcut legătura. Nici măcar nu am citit articolul, mi-am spus că este foarte trist ce s-a întâmplat. Nu m-am gândit nicio clipă… Și apoi, prietena aceea mi-a spus să îi întreb pe părinți mai multe, poate ei aveau mai multe detalii despre zbor. O altă prietenă a spus că avionul prăbușit era cel cu plecare la ora 12 p.m., din Amsterdam. Atunci, l-am sunat pe tata și l-am întrebat la ce oră pleacă zborul lui Andrei. A zis că pleacă la prânz, de la Amsterdam. Nu-mi dau seama cât a durat până am aflat totul. Prietena ne-a dat un număr la care familiile victimelor puteau suna pentru informații despre cine era în avion. Tata a sunat și am primit confirmarea că el era la bord. Totul s-a desfășurat în ceață. Nu voiam să cred. Auzindu-l pe tata plângând la telefon… Tata nu plânge niciodată. Încercam să înțeleg ce, cum și de ce se întâmplase… Erau multe informații de procesat și atât de puțin timp… Era așa de entuziasmat că se duce în Bali! Era visul lor, vroiau să facă drumeții, să se distreze, să sărbătorească terminarea anului doi la Medicină… Am vorbit cu el când era la aeroport, nu știu la ce oră, pe la ora 10 p.m. ora noastră. Mi-a trimis un mesaj să îmi spună că următorul mesaj mi-l va trimite din Bali. I-am spus: Ai grijă de tine, te iubesc! Nu mi-a răspuns, dar știu că a citit mesajul. Așteptam să-mi scrie iar din Bali, să-mi spună că e minunat, să-mi trimită poze ca să fiu geloasă… Toți cei care îl cunoșteau îl iubeau. Nu știu pe nimeni care să fi spus vreodată ceva rău despre el pentru că nu a făcut niciodată ceva care să îi deranjeze pe ceilalți. Era un om fericit, căruia îi plăcea viața, îi plăcea să stea cu prietenii, să se ducă pe munte, să se cațere în copaci… (…) Nu e drept… Nu știa ce se întâmplă în acea zonă de război… Sunt furioasă, dar nu știu pe cine. Nimeni nu și-a asumat ce s-a întâmplat. Cineva a făcut-o. Dar, chiar dacă aș avea în față persoana care a apăsat acel buton, care a decis să doboare avionul, nu-mi va aduce fratele înapoi, orice i s-ar întâmpla acelei persoane, nici dacă ar fi la închisoare. Nu-i va aduce pe acei oameni înapoi, nu-mi va aduce fratele înapoi. Sunt prea ocupată să-mi fie dor de el decât să fiu furioasă”, a declarat sora românului decedat în tragedia aviatică din Ucraina. 

Românul mort în tragedia aviatică din Ucraina trăia în Ontario de la vârstă de opt ani. Învăța mult și îi plăcea să deseneze. Mama lui e mândră, dar devastată. Femeia abia terminase de făcut curățenie în camera lui când avionul a fost doborât.