La aproape cinci ani de la invazia sovietică din Afganistan (1979), pe când avea doar 20 de ani, Serghei Tihenci (acum 48 de ani) a fost trimis la mii de kilometri depărtare de graniţele ţării, pentru a apăra o cauză străină. 

Serghei Tihenci, vreme de doi ani, cât a participat la campania din Afganistan, a văzut lucruri greu de imaginat pentru noi. Între 1984 şi 1986, moldoveanul spune că a văzut în faţa lui soldaţi cu trupuri sfârtecate, cu ochii scoşi şi piepturile „terciuite”, alţii cu organele sexuale smulse sau tăiate, împuşcaţi în cap, cu craniile spulberate sau înjunghiaţi în burtă, cu intestinele revărsate. 

Alte Articole

Codin Maticiuc a rămas fără telefon în autobuz! „Cumva ...

Orașul din România de care fuge oricine! Chiar dacă chiriile ...

Cei din PSD cer USR-ului să o excludă pe Clotilde Armand din ...

Sub enorma presiune a fricii au trebuit cu toţii să comită nelegiuiri.

„Acum nu mă tem de nimic, de moarte, de durere, de nimic. Pentru mine nu mai există ceva care să mă înfricoşeze”, a spus bărbatul.

Serghei are din când în când remuşcări. Încă de la primele lupte, în calitate de comandant de grupă, a trebuit să poarte o enormă responsabilitate. Vieţile camarazilor din subordine, azeri, uzbeci, ruşi,armeni sau moldoveni, depindeau în mare parte şi de deciziile sale. Nu e uşor să pierzi numai într-o luptă 15 camarazi.

Era să piară şi el odată cu ei – a fost lovit în trei locuri de schije. Fusese organizată o ambuscadă într-un defileu, aproape de localitatea Herat, situată în nord-vestul Afganistanului, la mică depărtare de locul unde era amplasată şi tabăra sovietică. Erau 500 de afgani înarmaţi până în dinţi. Însoţeau 50 de camioane cu armament. De partea moldoveanului se aflau doar 70 de soldaţi. Au fost duşi cu elicopterele şi desantaţi aproape de ei. Erau deghizaţi, pentru a putea pătrunde mai uşor.

La un moment dat a mai apărut un elicopter şi a făcut ceea ce se cheamă blocaj. Afganii au ripostat. Camionul în care se aflau câţiva dintre camarazi a luat foc. Şoferul, rănit de o grenadă, a fost scos cu mare greutate de Serghei, însă a murit.

Serghei a fost lovit atunci de schije în cap, braţ şi picior. Pentru aceasta şi alte fapte de eroism a fost decorat cu Ordinul Steaua Roşie, ajungând la gradul de sergent-cercetaş. În urma acestei întâmplări a stat trei luni în spital, după care s-a întors pe linia frontului.

Serghei nici nu şi-a dat seama când a început să ucidă. Botezul luptei s-a făcut instantaneu. Cu toţii au rispostat la un atac prin surprindere al afganilor. Trăgea zeci, sute de gloanţe. La un moment dat, un mustăcios cu experienţă l-a atenţionat să facă economie de muniţie. Momente de maximă încrâncenare au fost multe. Odată, unul dintre oamenii săi a fost ucis pe nesimţite de un cuţit înfipt în gât, aruncat de la depărtare. Atunci, Serghei a început să tragă cu disperare, însă colegul său nu a mai putut fi salvat.

Citeşte continuarea pe jurnalul.ro.