Mărturiile uluitoare ale unei românce care a plecat la cerșit în Italia: „Cu banii primiți aici îmi susțin familia în România”

Italia se confruntă cu o problemă socială extrem de complexă – cerșetoria. Fenomenul este susținut de sute de persoane vulnerabile, de la romi nomazi la imigranți săraci și cetățeni italieni nevoiași. Acest lucru reflectă realitatea cu privire la diferențele economice și sociale din țară, dar și provocările cu care guvernele se confruntă în gestionarea sărăciei și excluziunii sociale.

Cazul unei românce care cerșește la Torino, Italia, a fost prezentat de publicația La Repubblica. Cristina, o româncă în vârstă de 50 de ani, este observată în timp ce se odihnea alături de soțul ei în fața vitrinei unui magazin de antichități. Cu mâinile murdare și părul încurcat, visează să se întoarcă acasă, la Focșani.

Cristina a ajuns în Italia în urmă cu două luni, dar nu a reușit să strângă suficienți bani pentru a se întoarce în România. Alți cerșetori, prieteni de-ai ei, s-au întors deja acasă.

„Călătoria cu autocarul din România costă 200 de euro și durează două zile. Restul au părăsit deja locul, eu rămân pentru că nu am strâns destui bani pentru a mă întoarce în țară.

Alte articole

Angajații unei fabrici, concediați printr-un mesaj pe WhatsApp: ”E ireal, nu ne așteptam la asta”

Gabriela Cristea vrea să dea lovitura în Italia, după ce și-a cumpărat un conac: „O să facem un fel de boutique hotel, condiții de 5 stele”

Când voi reuși să strâng cel puțin 500 de euro. Viața nu este ușoară aici, dar în România suntem săraci. Cu banii cerșiți aici pot să-mi susțin familia pe tot parcursul anului”, spune Cristina.

Și Daniela Sironi, responsabilă pentru Comunitatea Sant’Egidio din Torino, a confirmat că situația este de-a dreptul alarmantă.

„În timpul iernii, aproximativ 100 de oameni vin din Europa de Est și cer milostenie sub arcadele de pe Via Roma. Aceștia vin din România, Ungaria și sunt adesea victime ale traficului de persoane. Cu toate acestea, trebuie să înțelegem că ilegalitatea apare acolo unde oamenii sunt într-o situație de nevoie disperată”, a explicat ea.

Fenomenul nu este unul nou, istoria demonstrând acest lucru: „În 1991, am văzut femeile ucrainene trecând frontierele cu saci în spate, pentru a-și vinde bunurile în Polonia: trăiau pe străzi, la fel cum fac acum românii astăzi în Torino”.

Pentru a gestiona problema, Daniela Sironi sugerează că „autoritățile ar putea să dezvolte centre de primire pentru a oferi un loc de dormit sigur și un duș. Este necesar ca primăria să implementeze un plan care să corespundă standardelor unui stat modern și civilizat”.