Merkel şi Obama au câştigat la referendum

Reprezinta verdictul Curtii o surpriza? Pare, mai degraba, cronica unui verdict anuntat. Au fost chiar unele semne care faceau sa se intrezareasca de partea cui va fi hotararea. Acum le vedem cu alti ochi. Sa le luam pe rand.

1. Primele semne au venit din Germania. Inca de pe 15 iulie, Traian Basescu declara presei ca s-a conversat la telefon cu Angela Merkel, care era ingrijorata de soarta CCR. Mai spunea cum I s-a confesat cancelarului german asupra faptului ca  in Constitutie nu este prevazuta procedura suspendarii presedintelui, lucru pe care Victor Ponta avea sa-l califice drept minciuna.

2. Amenintarea Aspaziei. Datorita (sau din cauza, depinde daca ne raportam la cele 7,5milioane de cetateni care au votat pentru demitere) Aspaziei, Basescu se intoarce la Cotroceni. Totusi, cum de a ajuns o judecatoare numita la Curte de catre PSD sa dea verdictul impotriva intereselor celor care au promovat-o?

Iata ce se spunea in comunicatul CCR, la doua zile dupa ce s-a votat referendumul: “CCR isi exprima grava ingrijorare in legatura cu faptul ca doamna judecator Aspazia Cojocaru a fost amenintata inainte de inceperea dezbaterilor asupra avizului de suspendare din functie a presedintelui Romaniei, cu privire la votul pe care urmeaza sa-l dea”.

Ulterior,  postul nostru de televiziune a anuntat, in exclusivitate, in ce a constat amenintarea. Era vorba de o scrisoare, trimisa din puscarie de un crimininal, in care ii spunea ca va sfarsi ca Elodia. Avocata Elodia Ghinescu, disparuta din Brasov, in urma cu 5 ani, a fost declarata oficial moarta. Fireste, orice amenintare cu moartea te baga in sperieti dar, cand cuvintele vin din partea unui ucigas ele sunt cu atat mai infricosatoare.

Se poate interpreta decizia Aspaziei, de a se alatura colegilor din Curte, sustinatori ai lui Basescu, drept un act de tradare? Sau frica de moarte a facut-o sa-i netezeasca drumul spre Palatul Cotroceni? Sau cu totul alte interese? Cine stie?

3. Un alt semn elocvent ca Traian Basescu urma sa fie din nou presedinte a fost erata, devenita deja celebra, din 6 august. Subiectul a fost tocat, asa ca nu mai insistam. CCR a decis pe 2 august, ca romanii din strainatate sa nu fie inscrisi in listele permanente. De fapt, judecatorii nu luasera aceasta decizie, citind in stele, ci in baza unei ordonante de urgenta, date de Guvernul Boc si care facea o distinctie clara intre romanii din afara si cei din tara.

In final, 6 judecatori au admis ca, impropriu spus, “erata” a fost legala, in timp ce 3 habar n-aveau de ea.  A fost “erata” o testare asupra a ceea ce avea sa urmeze? Dupa cum au reactionat in fata “eratei” se putea intui urmatoarea lor miscare? Se putea anticipa,  inca din 6 august, cum se va pronunta Curtea, astazi?  Oricat s-au dat de ceasul mortii USL-istii, oricate liste si listute au pus la punct,  recunoasterea  de catre CCR a fragmentului pierdut pe drum, cateva zile, spunea multe.

4. Daca, peste toate aceste intamplari, punem si vizita lui Philip Gordon, emisarul Administratiei Obama, trimis la Bucuresti sa-l sustina pe Basescu, avem imaginea unui tablou intreg.  Declaratia de sustinere de catre SUA a celor 11 puncte adresate Romaniei de Comisia Europeana vorbea de la sine.

S-a vazut cu ochiul liber cum Gordon a avut un discurs dur fata de Ponta si Antonescu. Mesajul lui a continut cuvinte gen: vot ilegal masiv la referendum, demersuri de schimbare a listelor de votanti, incercari de presiune asupra Curtii.

Aveau loc de intors judecatorii CCR, cand a trebuit sa dea un verdict atat de important pentru tara? Erau ca intre ciocan si nicovala:  7,5 milioane impotriva lui Traian Basescu sau ordinele venite din afara, de sustinere?