MESAJUL Patriarhului Daniel în prima zi a Noului An

„Anul Nou civil ne cheamă la sfințirea timpului, la folosirea lui pentru a ne apropia de Dumnezeu cel Unul Sfânt, care e mai presus de timp, dar care din iubire de oameni s-a făcut om și a viețuit în timp, în lume, Mântuitorul Iisus Hristos, Împăratul Veacurilor„, a spus Patriarhul, potrivit AGERPRES.

El a explicat că Anul Nou civil, spre deosebire de cel bisericesc, marcat la 1 septembrie, este sărbătorit la 1 ianuarie și a îndemnat la săvârșirea de fapte bune.

Citeste si CALENDAR ORTODOX 2016: Marile sărbători religioase din acest an

„Numele lunii ianuarie vine de la zeul roman Ianus, care avea două fețe, una orientată spre trecut și alta spre viitor. Și de aceea, la 1 ianuarie ne întrebăm ce am făcut bine în anul care a trecut și ce bine vom săvârși în anul în care am intrat. Deci, noi nu trebuie să fim cu două fețe, în înțelesul duplicitar, ci să ne gândim la trecut și să preluăm din trecut ceea ce a fost bun și să continuăm și în prezent și în viitor. De asemenea, să săvârșim în prezent și în viitor fapte bune spre slava lui Dumnezeu și spre-a noastră mântuire”, a spus patriarhul Daniel.

Alte articole

Patriarhul Daniel, mesaj pentru credincioși în Pastorala de Sfintele Paşti 2025: Să ne rugăm să fie pace în ţara noastră şi în întreaga lume. Să arătăm semne de iubire frăţească şi tuturor românilor aflaţi printre străini

Patriarhul Daniel, gest înduioșător la adresa Papei Francisc. Ce îi transmite suveranului pontif, aflat în stare gravă la spital

Întâistătătorul BOR a urat tuturor „ani mulți și binecuvântați cu sănătate și bucurie”, iar celor care poartă numele de Vasile sau Vasilica și derivate ”ani mulți cu sănătate și bucurie și ajutor de la Dumnezeu în toată fapta cea bună”.

Totodată, în cuvântul său, înaltul ierarh ortodox a deslușit înțelesurile duhovnicești ale sărbătorilor zilei de 1 ianuarie — Tăierea-împrejur cea după trup a Domnului și Sfântul Vasile cel Mare.

El l-a caracterizat pe acest mare ierarh drept „un gigant, un uriaș al spiritului, o mare personalitate”. „Sfântul Vasile cel Mare este în primul rând un păstor-învățător, mare tâlcuitor al Sfintei Scripturi”, a mai spus patriarhul.

Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se săvârșește de 10 ori pe an: 1 și 5 ianuarie, 20 și 27 martie, 3, 10, 17, 28 și 30 aprilie, 25 decembrie.

La 1 ianuarie, Biserica Ortodoxă Română îl sărbătorește pe Sfântul Vasile cel Mare al Cezareei Capadociei.

Sfântul Ierarh Vasile cel Mare s-a născut în anul 330 d.Hr., în Cezareea Capadociei, într-o familie nobilă, care a dat Bisericii slujitori și cărturari renumiți, câțiva dintre ei fiind trecuți în rândurile sfinților. Bunicul său a fost martir pentru Hristos în timpul împăratului roman Dioclețian, sora sa cea mare a fost cea care i-a îndemnat pe frați pe calea slujirii Mântuitorului, iar fratele cel mai mic a fost episcop al Sevastiei. Studiile le face la Constantinopol și la Atena, unde leagă o strânsă prietenie cu Sfântul Grigorie de Nazianz, după care se întoarce în Cezareea, unde predă pentru o scurtă vreme Retorica. La îndemnurile surorii sale, a fost botezat în credința creștină, împarte partea sa de avere celor săraci, după care se retrage în anul 358 la o mănăstire din Pont, unde duce o viață de asceză și rugăciune. După o călătorie la marile mănăstiri și schituri din Egipt s-a întors în Pont și a redactat prima sa scriere privitoare la viața de obște din mănăstire, numită ‘Regulile vieții monahale’.

În 364, a fost chemat în Cezareea de episcopul Eusebiu și a fost hirotonit preot, aducându-și o contribuție importantă în lupta împotriva ereticilor arieni. Pastorația pe care o începe a fost dedicată îndeosebi celor nevoiași, organizând renumitele azile, spitale și case de reeducare a celor căzuți moral, toate grupate sub denumirea de ‘Vasiliade’. Deosebit de energice au fost însă și misiunile sale pe tărâm spiritual, ca preot și apoi ca episcop al Cezareei Capadociei, remarcându-se în acțiunile sale de combatere a unor eretici și de reconciliere a Bisericilor în timpul unor schisme.

Sfântul Vasile cel Mare a murit în anul 379, la numai 49 de ani, ca un adevărat stâlp al Bisericii din vremea sa, un punct de referință în istoria creștinismului universal. Scrierile sale conțin lucrări de dogmatică profundă, precum ‘Contra lui Eunomiu’ sau ‘Despre Sfântul Duh’, lucrări ascetice, ca ‘Regulile vieții monahale’, ‘Despre judecata lui Dumnezeu’, comentarii, ca ‘Omilii la Hexameron’, numeroase cuvântări și epistole. A avut o contribuție deosebită la structurarea slujbelor bisericești, alcătuind o Sfântă Liturghie ce-i poartă numele.