Metode de înfrumuseţare periculoase din istorie: Genele false erau CUSUTE în pleoapă cu un ac

De-a lungul timpului, au existat numeroase ritualuri de înfrumuseţare pe care acum le percepem chiar ciudate şi extrem de periculoase:

1. Machiaj cu plumb. Folosit încă din antichitate, plumbul a devenit popular în secolul XVIII în rândul femeilor care îl amestecau cu oţet pentru a obţine alb de plumb, substanţă pe care apoi o aplicau pe ten pentru a obţine paloarea chipului, care era în tendinţe la vremea respectivă, scrie one.ro. Această mixtură conferea un aspect neted al pielii, camuflând semnele cauzate de variolă, care era foarte răspândită în acea perioadă. Persoanele care foloseau produse pe bază de plumb se otrăveau încetul cu încetul, suferind pe parcurs numeroase efecte adverse, precum albirea părului, uscarea tenului, dureri abdominale severe şi constipaţie.

2. Arsenic. Acesta distruge eritrocitele (globulele roşii), responsabile pentru transportul oxigenului de la plămân la ţesuturi, fapt ce conduce la o paloare a tenului şi ulterior, la moarte. Ironic, dacă tratamentul cu arsenic era oprit brusc, condiţia tenului se înrăutăţea dramatic, obligându-te astfel să foloseşti produsele cu arsenic. Acestea au fost folosite până în anii ’20.

Citeşte şi Un produs de înfrumuseţare pe care îl folosesc femeile poate conţine substanţe cancerigene

Alte articole

Călin Georgescu nu mai vrea saloane de înfrumuseţare în România. „Nu cred că o căprioară se duce să se penseze, să se aranjeze” VIDEO

Tinerețe fără bătrânețe. S-a descoperit fructul care te scapă de riduri și netezește pielea!

3. Mercur. Înainte de a fi descoperit benzoyl peroxide, mercurul a fost folosit pentru a calma iritaţiile pielii. Fiind uşor absorbit în piele, mercurul putea cauza defecte de naştere, probleme rinichilor şi ficatului, oboseală, tremur, depresie, un gust metalic în gură şi moartea.

4. Tendinţe în materie de păr. La sfârşitul anilor 1700, tendinţele de coafură au atins un volum năucitor, iar pentru a-l obţine, femeile foloseau o mulţime de extensii realizate din păr de cal, precum şi schelete de lemn sau fier, peste care îşi prindeau părul. Părul era apoi uns cu untură, pe post de spumă de păr, ondulat şi apoi pudrat cu plumb. Evident, după un efort atât de mare depus pentru a obţine o coafură perfectă, nu era indicat să îţi speli părul o perioadă de timp. Când păduchii şi alte târâtoare urmau să le invadeze capul, aveau nevoie de beţe lungi pentru a se scărpina.

5. Extensii de gene. Extensiile de gene sunt populare încă din anul 1899. Aplicarea genelor false se făcea prin măiestria ţeserii pleoapei cu un ac şi un fir de par rupt din capul doritoarei. Pentru ca operaţiunea să fie cât mai puţin dureroasă, zona era frecată mai întâi cu o soluţie pe bază de cocaină. Buclele realizate prin fineţe chirurgicală erau apoi tăiate, iar ochiul era bandajat, urmând ca abia a doua zi, rezultatul să fie admirat.

Citeşte şi Metode de îndepărtare a părului: de la practici străvechi la tehnici moderne