Alexandru Ioan Cuza a avut de-a lungul vieţii o mare slăbiciune, care l-a urmărit de altfel în toate moemntele importante ale vieţii sale, inclusiv în cele de un real dramatism politic. De fapt, militarul şi omul politic de succes Al. I. Cuza datorează creşterea şi decăderea sa publică femeii, fie că ea s-a numit Cocuţa Vogoride, Elena Doamna sau Maria Obrenovici, la care se adaugă multe altele, rămase sub zodia anonimatului.

Iniţerea sau „ucenicia” într-ale amorului şi le-a facut Alexandru Cuza în timpul studiilor sale de la Paris din perioada 1835-1837. Trimis aici la vârsta adolescenţei (15-17 ani) şi fără niciun control din partea familiei, tânarul Cuza a căzut repede pradă capcanelor vieţii mondene pariziene. Casatorit la 30 aprilie 1844, cu Elena (Elenco) Rosetti, fiica postelnicului Iordache si a Ecaterinei, nascuta Sturdza, Alex. Cuza nu va renunta total la modul de viata dus pâna atunci. El avea 24 de ani, functiona ca magistrat, iar tânara sotie avea 18 ani si era casnica. Proaspata familie s-a instalat la Galati, unde sotul se stabilise mai de mult. Parintii din ambele parti ramâneau mai ales la tara, preocupati cu treburile agriculturii.

Alte Articole

Jador a vorbit despre relația secretă cu Andreea Bălan: „Pentru ...

La ce etaj ai șanse să supraviețuiești în caz de cutremur. ...

Calendar ortodox 27 aprilie 2024. Sâmbăta Floriilor, sărbătoare ...

De la Cocuţa Vogoride la Maria Obrenovici

Prima relatie amoroasa extraconjugala mai cunoscuta este cea cu Cocuta Vogoride, nascuta Conachi, sotia caimacamului Nicolae Vogoride. Aceasta legatura explica relatiile speciale cu noul cap al statului, dupa plecarea domnitorului Grigore Al. Ghica în septembrie 1856, desi Vogoride a fost un antiunionist înfocat. Astfel, în februarie 1857, Cuza este numit din nou pârcalab al Covurluiului si apoi reintegrat, la cerere, în armata, cu gradul de sublocotenent si atasat al Statului Major Superior. Mai târziu, în numai 45 de zile, Vogoride îl avanseaza pâna la gradul de maior (la 16 martie, sublocotenent; 24 aprilie, locotenent; la 24 aprilie – capitan, iar la 3 mai, maior. Sigur pe sine, mai bine zis pe sentimentele Cocutei, Cuza îsi permite ca la 24 iunie/6 iulie 1857 sa-si dea demisia cu ocazia alegerilor masluite de caimacam.

Apoi, dupa anularea scrutinului, prin interventia marilor puteri, la 24 august 1859, accepta iarasi propunerea de colaborare a lui Vogoride si este înaintat la gradul de polcovnic (colonel). Putin mai târziu, este numit printr-un înalt Ordin de zi ajutor al Hatmanului Militiei (oastei) Moldovei. Explicatiile istoricilor oficiali cum ca aceasta atitudine a caimacamului-aproape biblica (de a întoarce obrazul spre a fi lovit si pe cealalta parte)-s-ar explica prin dorinta de a-l avea aproape nu rezista, întrucât pozitia unionista a lui Cuza era arhicunoscuta si oricât de duplicitar si-ar fi jucat cartea, nu putea sa-l însele într-o asa masura pe antiunionistul N. Vogoride. Mult mai credibila este influenta Cocutei, sotia caimacamului, care, îndragostita de Cuza, iar Vogoride de ea, a tinut cald lantul slabiciunilor sentimentale.

Mai ales sentimentele iubirii, la care s-au adaugat cele patriotice, au facut-o pe Cocuta Conachi sa-si tradeze sotul si sa trimita scrisorile compromitatoare pentru Nicolae Vogoride, privind falsificarea alegerilor din 1857, pârcalabului de Galati care le-a folosit în denuntarea ilegalitatilor si anularea scrutinului. Cum sotul nu stia nimic, dimpotriva, dorea sa-l aiba aproape pe Cuza, speculatiile s-au facut pe o conspiratie de natura pur politica, banuit fiind mai ales Negri, decât adevaratii vinovati.

Episodul cel mai discutabil si mai controversat al vietii amoroase a lui Alexandru Cuza ramâne relatia sa cu sârboaica Maria Obrenovici. Peripetiile alegerilor, desemnarea ca domn al celor doua principate, stabilirea la Bucuresti, calatoriile în strainatate ale doamnei Elena pentru tratament au constituit fondul general pe care Alexandru a devenit o prada deosebit de tentanta pentru femeile epocii. Iar prima care a atacat cu inteligenta si poate „cu program” a fost frumoasa printesa din casa domnitoare a Serbiei, Maria Obrenovici. Amanta i-a daruit principelui Cuza doi fii, pe care tatal natural i-a înfiat si i-a adus la Palat, dându-i în seama sotiei legitime. Relatia dintre cei doi nu a avut nimic cu fidelitatea între cei doi parteneri;Maria a avut legaturi si cu alti barbati, nascând chiar si copii conceputi cu acestia.

Mihail Kogălniceanu racola femei pentru Cuza

Totuşi, potrivit historia.ro, Alexandru Ioan Cuza, dornic de noi si noi aventuri, nu ezita sa plece noaptea prin Bucuresti travestit, singur sau însotit de vesnicul sau consilier Mihail Kogalniceanu, spre a vizita diverse adrese confidentiale, cu ibovnice de lux. Preferate erau oachesele tinere si focoase. Un carnetel descoperit în arhive arată ca sobrul Kogalniceanu, care avea sa proclame la 9 mai 1877, în parlament, independenta României, îsi bifase nu mai putin de 700 de experte într-ale amorului, pe care cheltuise o avere.

Totuşi, la fel ca în timpurile moderne, Cuza avea partea lui de presă favorabilă, în care defectele sau slăbiciunile erau trecute sub tăcere. Bunăoară, iată ce scrie Dimitrie Bolintinenanu în „Viaţa lui Cuza”: „Se imputau domnului patima jocului. El nu mai juca alta decât jocuri ordinare cu amicii, de când se numise domn. Îl acuzau de mândrie. În casă era amabil cu toţi; îi punea pe toţi să şeadă, le permitea să fumeze, să râdă. Îl acuzau de băutură; nu bea decât apă la masă şi un lichior după masă. Îl acuzau de patima pentru femei. Nu a despărţit nici un bărbat de femeia sa; nu a făcut să plângă nici o mamă pentru fiica sa răpită„.