Mihai Eminescu, suferinţele şi viciile. Marele poet avea tulburare bipolară şi era un fumător înrăit

Mihai Eminescu a trăit intens şi zbuciumat şi s-a bucurat din plin de viaţă. În spatele geniului poetic se ascunde însă o imensă suferinţă, cauzată de firea sa sensibilă, dar şi de nişte tulburări de ordin medical. Iată câteva suferinţele şi viciile celui mai mare poet al românilor.

Din ceea ce spun contemporanii săi, avea doar un singur viciu major, fumatul. „S-a dus vestea că era băutor. Paradoxal pentru cei care şi-au format imaginea asta cu petrecerile lui Eminescu, poetul nu era un băutor înrăit. Bea puţin. Dar îi plăcea, în schimb, să piardă nopţile şi să fumeze. Fuma enorm. De fapt, atunci când vorbea, fuma ţigară după ţigară şi bea cafele„, precizează istoricul botoşănean, Gheorghe Median.

După vârsta de 25 de ani, poetul a început să se confrunte cu sindromul bipolar. Focul creaţiei, viaţa de multe ori precară pe care o ducea, tulburările sufleteşti au făcut ca poetul să capete o tulburare psihică gravă: sindrom maniaco-depresiv.

„Din păcate, din simptomele pe care am reuşit să le văd în nişte documente medicale, Eminescu suferea de tulburare afectivă bipolară. Ea se manifesta în reprize. Bineînţeles, geniul lui Eminescu nu a provocat această afecţiune şi nici boala nu a condiţionat geniul său. Erau total independente. Probabil a ajuns în această situaţie din cauza condiţiilor de trai dintr-o anumită perioadă, a zbuciumului interior. În orice caz, creaţia îl transforma”, a explicat, pentru „Adevărul” doctorul Nicolae Vlad, fost director al Spitalului de Psihiatrie Botoşani.

Alte articole

Primul muzeu dedicat lui Mihai Eminescu se deschide în București. Unde se află și ce pot vedea vizitatorii

Grigore Leșe, luat cu ambulanța și dus la spital după un spectacol în Botoșani

Citeşte şi Lucruri neştiute despre Mihai Eminescu. Poetului îi plăcea să joace fotbal şi detesta matematica

De asemenea, medicul a mai afirmat: „Propriu-zis, creaţia lui poetică se desfăşura în episoadele lui depresive. Era trist, era adâncit în tristeţe. Atunci reuşea să se descarce cel mai bine în literatură. Sufletul lui era deosebit de încărcat de tristeţe în acele episoade. Este ca şi cum ar fi ajuns pe marginea prăpastiei.

În acele perioade se pare că se şi însingura, nu comunica. În contrast, în momentele de manie, Eminescu se comporta exuberant. Se îmbrăca multicolor, dorea să şocheze, îşi atârna medalii de haine. Se spune că, în episoadele de manie, fugeau şi prostituatele de Eminescu, atât era de exuberant, vorbea extrem de vulgar”.

Citeşte şi Ultimul urmaş al lui Mihai Eminescu trăieşte la Paris şi scrie poezii în franceză