Mihai Radu vs Simona Tache: Despre computere

Mihai Radu: O stricăciune de gagică

Cînd îi iei unei femei un calculator, ai face bine să-i cumperi și o echipă de specialiști care să stea după fundu’ ei toată ziua.

Dar să ne imaginăm un aparat foarte simplu: fără tastatură, fără mouse, fără ecran, doar cu un buton mare, roșu, în mijloc, cam cum ne prezintă Hollywood-ul că arată lansatorul de rachete nucleare din subsolul Casei Albe. Deci o cutie cu un buton.

Urmărește-ne în Discover

Adaugă-ne ca sursă preferată

La cinci minute după ce l-a primit, te sună:
– Nu știu ce naiba are, dar s-a stricat!
– Ai apăsat pe butonul ăla roșu?
– Care buton roșu?
– Ăla… roșu.
– Am apăsat pe toate.
– Nu. Doar un buton e, unul singur.
– Crezi că sînt proastă?
Tăcere.

Alte articole

Cele 5 aparate electrocasnice pe care trebuie să le scoți neapărat din priză pentru a evita facturile usturătoare. Expicațiile oferite de specialiști

EXCLUSIV CUTIA NEAGRA – Ilie Bolojan, sub lupa procurorilor de la Bruxelles! Microbuze școlare la preț triplat și combinații cu băieții deștepți din Bihor. Planul secret de a îngropa Hidroelectrica

O femeie poate să strice și o piatră. Îi dai o piatră de pe marginea drumului și, după zece minute, dacă stă cu ea în mînă, o strică. Deși aia nu folosea la absolut nimic, o auzi:

– Nu știu ce naiba are piatra asta, că nu mai merge.
– Da, iubito, nu se mai fac pietre cum se făceau odată!

O singură replică o poate enerva totuși mai mult decît faptul că nu se pricepe la tehnologii. Să-i spui:
– I-ai făcut tu ceva.

Atunci strică și relația.

Citește și: Liviu Vârciu e genul ăla de băiat

Simona Tache: Cu onoarea nereparată cum rămâne?

11 martie 2011. El vine acasă și o găsește pe ea lividă, uitându-se la televizor. Pe ecran pâlpâie o bandă cu BREAKING NEWS.

– Ce s-a întâmplat? – întreabă el, cu vocea sugrumată de teama că tocmai se difuza emisiunea Trădați în dragoste.
– E nasol în Japonia. Accident nuclear la Fukushima.
– Slavă Domnului, mă și speriasem! – se luminează el.
– Ești nebun? A explodat centrala nucleară! Și nu, nu i-am făcut eu nimic!
– Păi, atunci? Ce treabă avem noi?
– SUNTEM JAPONEZI ȘI LOCUIM LA 30 DE KILOMETRI DE FUKUSHIMA!!
– A, da? Uitasem. Dacă-i așa, dă-te la o parte, că mă duc să repar centrala aia.

Și iese.

Jumătățile noastre mai tehnice trăiesc cu impresia că pot să repare orice. Dă-le o șurubelniță și îți fac dintr-un frigider stricat unul și mai stricat, plus niște jaluzele verticale, că le-a rămas material.

Bărbații doar se prefac enervați atunci când femeia strică în zece minute computerul proaspăt primit cadou. În realitate, le place, se bucură, jubilează în secret. Ei nu apreciază mai mult ca orice, la o femeie, fundul și țâțele. Nici vorbă. Pune una cu țâțe mari, care nu se pricepe să strice, lângă una cu țâțe mici, care se pricepe. Va cădea în genunchi în fața celei cu țâțe mici și-i va oferi inelul.

Și, pentru că veni vorba mai sus, la Fukushima s-au prezentat imediat câteva sute de japonezi civili, cu șurubelnițele-n mână, gata să intervină asupra centralei. Câțiva au și reușit s-o „repare”. Ăsta e motivul pentru care, la câteva zile după primul eveniment, s-au mai prăjit niște reactoare.

Citește și: Cum să-ți bați joc de fondurile comunitare. Cazul Sorina Plăcintă-Bucuraș (II)