Născut în 1963 într-o familie de ingineri, Hodorkovski era încă de atunci un om foarte puternic căruia nu i-a fost frică să-l sfideze pe Vladimir Putin. Novosibirsk era doar o escală din turneul menit să consolideze structurile politice şi sociale pe care Hodorkovski le întemeiase, dar oraşul siberian avea să fie pentru el sfârşitul unui traseu meteoric.

În urma unui proces pentru spălare de bani, el a fost condamnat în 2005 la 9 ani de închisoare (reduşi apoi la 8). Hodorkovski era considerat cel mai bogat om al Rusiei (8 miliarde de dolari, potrivit Forbes), făcea donaţii bibliotecii Congresului SUA, avea deputaţi de încredere în diferite partide ale Dumei de Stat şi planuri mari pentru transportul de ţiţei spre SUA şi China, informează Agerpres.

Alte Articole

De ce nu este deschis sicriul lui Costel Corduneanu? Este acoperit ...

Joe Biden sugerează că unchiul său a fost devorat de canibali ...

Visa Waiver este un obiectiv strategic naţional, anunţă Guvernul

Acelui proces i-a urmat altul, în 2010, la capătul căruia a fost condamnat la alţi 14 ani de închisoare pentru deturnare de fonduri. Pe atunci imperiul Iukos fusese deja dezmembrat şi cele mai mari rezerve petroliere din Siberia înghiţite de compania de stat Rosneft, care a moştenit şi continuă să gestioneze proiectele concepute de fostul magnat.

A cusut mănuşi de bucătărie, a scris articole şi eseuri în închisoare

În august 2014, Hodorkovski urma să fie eliberat, în cazul neînceperii unei alte cauze penale împotriva lui. În toţi aceşti ani, el a trecut prin mai multe penitenciare din Moscova, Siberia de Est şi Karelia, unde a cusut mănuşi de bucătărie, a scris articole, eseuri şi cărţi şi a fost atacat cu cuţitul de un alt deţinut. A refuzat întotdeauna să ceară clemenţă ori să se declare vinovat, fapt ce i-a atras respectul tuturor.

Absolvent al Facultăţii de chimie şi cu o strălucită carieră academică la activ, Hodorkovski a fost considerat mulţi ani oligarhul rus cel mai vizionar dintre cei care au strâns averi „nebuneşti” în anii ’90. El şi-a făcut debutul în anii ’80 în structurile comerciale ale Komsomol (tineretul comunist sovietic) şi în primele cooperative autorizate de reformele întreprinse în URSS de Mihail Gorbaciov. În 1990, el a înfiinţat banca Menatep, o structură financiară care a început să acumuleze capital cu sprijinul autorităţilor comuniste.

După desfiinţarea Uniunii Sovietice, el a profitat de licitaţiile pentru privatizare prin care oamenii de afaceri din jurul familiei preşedintelui Boris Elţîn au pus mâna pe cele mai importante companii de stat, în schimbul unor împrumuturi pentru a menţine bugetul. În 1995, Hodorkovski şi-a adjudecat la preţ de sold compania petrolieră Iukos, iar în 1996 a fost unul din oligarhii care au sprijinit „realegerea” lui Borís Elţîn, deşi primul preşedinte al Rusiei era bolnav şi lipsit de popularitate, scrie Agerpres.

Relaţiile cu Kremlşinul s-au alterat după venirea lui Putin la putere

Venirea lui Vladimir Putin la putere, în anul 2000, a alterat natura relaţiilor dintre Kremlin şi oamenii de afaceri în primul capitalism rus. Cei mai rebeli, Vladimir Gusinski şi Boris Berezovski, au fost nevoiţi să se exileze, dar Mihail Hodorkovski a crezut că poate să rămână în Rusia şi să adauge noi dimensiuni (politice, culturale, pedagogice, tehnologice) imperiului economic pe care îl deţinea.

În acea nouă fază, magnatul s-a forţat să scape de eticheta de „prădător” aplicată celor care strânseseră averi prin abuzarea micilor acţionari sau hărţuirea concurenţei. În februarie 2003, la o reuniune a oamenilor de afaceri cu şeful statului, Hodorkovski i-a spus lui Putin că a sosit momentul să pună pe masă problema corupţiei şi l-a acuzat că nu ştie nimic despre economie.

Putin l-a avertizat că nu este în măsură să arunce el primul cu piatra, având în vedere că la Iukos au fost destule rufe murdare. Mulţi analişti cred că acea primă ceartă i-a marcat soarta lui Mihail Hodorkovski, conchide El Pais